Eugen Fulea

Aștept să vină trenul În gara fără șine Și pregătesc peronul Gândindu-mă la tine. Aștept să vii în gara mea Să-mi fii apoi regină Să uiți că trenul va pleca Și nu o să mai vină.

Are rost să mai lupt? Am citit undeva că „iubirile neîmpărtășite nu sunt iubiri, ci doar încăpățânări”. Asta este „gândirea” unui…„gânditor anonim”. Eu cred și am spus-o de mai multe ori:

Afară este frig și te-am chemat în mine Să te-ncălzești la focul aprins cândva de tine. Dar tu dorind să-ți aperi trecutul sau misterul Preferi să stai afară spunând că-ți place gerul. De

Azi ești o femeie fulg Și îți meriți acest jug, Dacă te întinzi extenso Ești ușoară stricto senso. Doamne, oare ce iubesc Ce ador, ce îmi doresc? Oare ce-am greșit cândva Plătind azi cu

În copacul meu din suflet Te-ai urcat tiptil ieri noapte Iar eu te-am primit c-un zâmbet Și parfum de mere coapte. Ai venit în cercetare Profitând că-s obosit? Dar surpriza a fost mare Numai

Printr-o mică zgârietură te-ai infiltrat pe un vas de sânge în inima mea. Dar m-am vindecat, iar acum ești captivă în mine. Pregătește-te de negocieri...voluptoase. (Eu, negociatorul mărinimos)

Am organizat o ambuscadă sub sânul tău stâng, dar ticăitul inimii tale m-a adormit, iar tu ai respirat ușor... ca să nu mă trezești. Acum e rândul tău să organizezi o ambuscadă. (Eu, învingătorul

Tu mi-ai cucerit sufletul, dar eu îți voi învinge rațiunea. După un schimb de teritorii luptele vor continua până când eu voi fi cu totul al tău iar tu numai a mea. (Eu, învinsul învingător)

Îmi este dor de ceea ce nu am Și vreau să uit acum de tot… ce am, Să se formeze golul absolut Pe care să-l ocupi cu un sărut. Îmi este dor de ceea ce nu-mi spui Și vreau să uiți tot ce ai

Între două sunete de clopot Cineva a pus demult un hohot, Un ecou de jale ne-nțeleasă Trist ca și suspinul de mireasă. Dacă vrei ca să-nțelegi durerea Trebuie să îi asculți tăcerea, Și să

Iarăși ai dansat în tocuri Pe o inimă slăbită Iar îmi faci electroșocuri Doar ca să te simți iubită. ........................................ Nu-nțeleg de fapt ce vrei, Tu ne vrei chiar pe

Când ai dansat cu grație în tocuri Pe inima-mi căzută-n letargie, Am înțeles că-mi faci electroșocuri - Resuscitând o veche jucărie. Deși ai jucării mecanizate, Telecomenzi și alte

Cel mai mult îmi place vântul Părul când ți-l mângâie, Cel mai mult mă doare gândul Visul când și-l tânguie. Cel mai mult îmi place marea Când o văd în ochii tăi, Cel mai mult urăsc

Sunt un ateu obișnuit Nu cred în zei sau chip cioplit, Nu cred decât într-o iubire Deși e azi o amintire... Sunt doar un val la marea ta Sunt poate însăși apa ta, Dar totuși sunt

Am spart durerea în bucăți Pentru că scrie și în cărți Că-n miezul ei e un parfum Amețitor dar foarte bun. Am spart durerea în bucăți Și o bucată-n alte părți, Dar în durere-i tot

Vroiam să-ți cânt un cântec ce nu ți-a fost cântat Și să-ți pictez sărutul pe care l-am visat, Vroiam să-ți mângâi părul când sta nemângâiat Și să-ți sărut obrazul când nu era fardat. Vroiam

Îmi plac cuvintele frumoase Dar să nu fie prea pompoase, Îmi place sa dansez cu visul Când îmi arată paradisul, Îmi plac tăcerile de seară În special dacă e vară, Îmi place albul absolut...

Îmi întorc adesea gândul atingând o amintire Care încă-și plânge versul rătăcit într-o iubire, De pe vremea când femeia era spirit fără chip Și aveam numai dorința să culeg un fruct oprit. Când

Lăsați zăpezile să vină Să ningă cerul liniștit, Acum e vremea de-o colindă Lângă un brad împodobit. Lăsați zăpezile să vină S-ascundă răul...sub omăt Iar el va deveni neghină La vară când e

De multe ori în viața ta Te vei îndrăgosti Și vei zâmbi sau vei ofta Când îți vei aminti. Dar Valul nu îl poți uita Chiar de vei încerca, Deși pe mal ai viața ta Ești Far la marea mea. Mă

Ai fost...prima primăvară Floare albă și sprințară, Tril de păsări fericite Zori de frunze-nmugurite. Ai fost...stelele de vară, Note calde de chitară O culoare-nfiorată Pe o plajă

Aș vrea să am un gând al tău Dar să mi-l dai doar mie, Să știu că este gândul meu Și nimeni nu-l mai știe. Să pot oricând să îl sărut Când mă cuprinde dorul, Când stau lovit și abătut, Când

Am construit o casă zidind tot ce aveam, Un vers sau o speranță, fotografii cu tine, Dar am uitat să-i fac o ușă sau un geam Iar azi nu poți intra să te adorm cu mine. Captiv în casa mea voi fi

Privirea ta albastră O voi păstra în glastră Ca floarea unui vis Din focul astăzi stins. A fost iubirea noastră Privirea ta albastră Tot ce aveam din tine Când te țineam în mine. O voi