Evident gândurile sunt incolore

Am scris cu gândurile o poveste folosind limbajul sentimentelor În fiecare propoziție „iubirea” era subiectul eu eram predicatul iar tu adverbul adică elementul de legătură și de multe ori minunatul adjectiv Într-o zi probabil din curiozitate ai vrut să vezi ce am scris dar apoi m-ai privit zâmbind... foile erau albe Evident gândurile sunt incolore Am început să folosesc cuvintele obișnuite dar cuvintele descriu imperfect sentimentele și tu zâmbești la fel... Combinând cuvintele cu imaginile sau cu muzica cred că am impresionat-o doar pe...„fata morgana” P.S. Sunt trist, avem probleme de comunicare... în plină criză economică