Eugen Constantinescu

Ultima strofă este într-adevăr foarte reușită...
Toate cele bune!

Well, everybody wants to be a Doc,
Because the doctor\'s after all,
some sort of God...

Dragă Nexus, îți doresc să te bucuri și să ne bucuri preț de cât mai multe lalele, cât mai multe colțuri de stea!

Multă sănătate și la mulți ani!
:-)

Multumesc pentru vizitele voastre, cititorilor!
Ramane cum am stabilit:
este toamna?

Da Anne Marie, o schimbare de atitudine!
Începutul este mai greu dar semnificația gestului este cea care contează cu adevărat...
Așa că, privindu-te în oglindă, pe fiecare zi ce trece \"împlinită\", ai să vezi cum dispare câte o cută așternută pe \"nedrept \" parcă, pe fruntea luminoasă a câte unui copil ce tocmai își construia aripi de Icar.
Da Nexus, ABSOLUT nimic nu este întâmplător, iar evenimentele care \"se leagă\" tocmai atunci când trebuie ne vestesc că sunt \"semne\" că suntem pe drumul cel bun!
(săgeți verzi cu ...verdele-n sus!)

Asta nu se face, mi-am spus!
Să faci valuri în jurul unor texte vechi când nimeni nu ți le-a comentat încă deși ți-au fost citite de atatea ori...
Nu se face?!
:-)
Poate...
Dar ce pot să fac dacă descopăr cu fiecare dimineață ce-mi mângâie irișii NETEMEINICIA temerilor ce le-am avut în această poezie?!
Acesta este motivul postării acestei erate care repune în jilțul de mahon sceptrul iubirii în toate drepturile sale posibile!
De aceea!
Spuneți-mi voi dacă am avut de ales...

Ai pus punctul pe \"i\" Tudore!

Imaginare sau nu, tangentele acestea duse la moarte (dacă plecăm de la accepțiunea că moartea are o formă geometrică ce se pretează la tangente)se află într-o relație de perpendicularitate față de raza corespunzătoare dusă din centrul vital al sferi noastre de existență.
Astfel mergând mai departe cu raționamentul, moartea pe de rost perpendiculară pe viața încă neterminată-deci neînvățată- îmi apare într-o postură tainică...dar totuși de înțeles, de acceptat.
Cheia ar putea să fie în buzunarul secundei când-ca un făcut!- ceva se întâmplă și scoatem echerul din trusa de geometrie și îl potrivim pe caiet.
Ar mai fi ceva: tangenta la moarte ar putea să fie trasată independent de voința noastră.
Iar echerul...echerul acela are sigur, sigur nouăzeci de grade?!
Căci de nu, nu se mai poate vorbi despre o tangentă ci despre o secantă.
Și atunci...
Nu știu ce-mi veni! A da, îmi veni iute un gând de apreciere secant la textul tău.
Secant, ai înțeles bine!

Am să dau răspunsurile în ordinea \"numerelor de pe tricou\"...

Geta, zici tu \"deplin\" ?
Deplin spun eu, a fost sentimentul rămas în inima mea după lecturarea nexus-ului cu Aranjuez-ii lui cu tot și cu colibri care până la finalul poeziei cântă...
Sau cum ar spune un client OMV după alimentare: \"Mulțumit deplin\". :))

Ravel, mulțumit deplin mă simt și după ce ai făcut tu dovada veghei tale spiralate asupra textelor mele. Știu și eu ce să zic...Am zis totuși ce trebuia! Ai reușit să fructifici o lovitură liberă directă la adresa mea! :))

Trandafirașule, ca de obicei acuzi iuțeala pe aripa stângă a terenului a \"înaintașilor advesrși\", aș vrea însă să fi sigură că atât timp cât există și arbitru pe teren \"golul\" tău este valid. Mă bucur că ai trecut pe aici! :)))

Inițial m-am întrebat ce caută acest text aici dar citind pasajele am găsit răspunsul:
Îmi este dor de cartea aceasta și o voi reciti negreșit cu ochii acestei toamne...mereu altă carte, mai \"matură\"...
Mulțumesc magicianule, rămâne cum am stabilit: Nimic nu este întâmplător!

La mulți ani surioară, să fii sănătoasă și ușor, ușor, știu asta deja, ai să-ți faci cadou într-o bună zi o poezie în limba română...
Dar până atunci,de abia aștept!
Toate bune !

Cât pe ce să mă păcălești trandafirașule...
Cât pe ce...(It was that close : .)
Titlul m-a surprins prin aparentul său pesimism și sincer mă înarmasem cu răbdare să citesc o poezie tristă, posibil de dragoste, de frământări existențialiste și alte chestii din acestea...amare în orice caz.
Surpriza a fost majoră:
ai transformat toamna într-un spectacol al iubirii, o sărbătoare pastelată, ai dezvelit un colț de suflet în care iubirea trăiește (respiră deci adânc)protejată prin însăși flacăra ei, de toate...cele ale firii.
Nici chiar toamna nu are putere...ci doar o pune în lumină mai bine.
Îți mărturisesc sincer că nici eu nu am mai avut putere dar am făcut -cu greu- un ultim efort și am apreciat ca atare una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste întâlnită până acum.
PS Îmi imaginez ce va fi ...primăvara!

:))))

Știi ceva nexus?

Am senzația (sper să nu fie o iluzie!) că știu despre ce se povestește la tine aici...
Nu hainele poeziei ci duhul ei albăstrui ce transpare din vijeliile acestui dialog mai mult sau mai puțin imaginar purtat cu cineva (mai mult sau mai puțin altcineva decât ...tine :)), asta percep eu după \"deja\" prima lecturare a gândurilor tale!
Ideea fundamentală (\"mobilul crimei\", ca sa ma exprim plastic !) - este poate cam aceasta:
(în ordinea cronologică a prezentării către \"curte\" a dovezilor de către procuror)

1)\"(stiu, stiu nu vezi nici un colibri, aici e cheia problemei)\"
.......................................
2)\"liniile aeriene nu au destinatia Aranjuez\"
.......................................
3)\"nu-i nimic domnisoara am sa ajung cumva acolo\"
.......................................
4)\"cine oare banuia ca un colibri
poate din cind in cind sa cinte ?\"

Știi ceva nexus?
Ai \"pus la cale\"...

La mulți ani magistere!
Prezența ta pe acest site pentru multi ani de-acum inainte este o garanție a tonusului critic și...autocritic după cum am văzut mai sus!
Un singur lucru nu poate \"dovedi\" autocritica ta:
dacă poeziile tale plac, deja -crede-mă ! - nu prea mai depinde de tine...
În rest...te văd undeva, ascuțind de zor la receptorii aceia sensibili la vibrația în eter a cuvintelor.

Îți ești? Exiști în septembrie.
Da...dar te risipești în clipirea dintâi...
Îți este dor deși nu mai aștepți întoarcerea filei.
Toamnă, toamnă, toamnă în toată puterea cuvântului aici în poezia ta!
...cu frunzele, ploile și certitudinile ei!
Certitudini care sunt clădite peste vechi dureri, foarte ușor de adus la suprafață de vântul răcoros al toamnei acesteia...care nu este numai a ta ci și a noastră, să știi!
Și a noastră, cu frunzele și ploile noastre cu tot.
Poezia ta?
O \"secundă\" ...a toamnei acesteia.

Din rănile arse înfloresc aripi...
Neștiutoarea dar regala jumătate a chipului tău mai doarme o vreme...
Dinspre tine spre tine, iată-te cu încă o bătaie albastră de dor!...
Pentru această poezie plină de sensibilitate meriți toată admirația mea!
Da !

\"sexul tau ca un zambet nestiut
in umbrele rochiei
poate-i doar un fald\"

și

\"afara ploua
iubita mea vrea sa lumineze
(lumina ei sarata) \"

și

\"arta poetica:
sa impingi precizia
pana la cinism \"

și

\"caini latrand noaptea
cum mai dorm vecinii
cata credinta\" ,

iată câteva crâmpeie scurte care mi s-au parut super!
De fapt, îmi plac toate dar am preferat să evidențiez cele patru poezioare.

Concentrarea sensurilor în versuri (\"până la cinism\" uneori), împletită cu umor, ironie (destulă!), construind un colaj foarte inspirat-așa cum a remarcat și Ștefana- ei bine, toate de mai sus au condus la editarea unei culegeri mici de poezii mici foarte reușită!

Soi de glumă sau nu Antoane, ironică însă sigur, simt parcă și un iz de acceptare a vârstei unei realități...
Aparenta simplitate a poeziei tale însă, mă face să \"dau în fiert\" la rândul meu și să o recomand cu ...căldură spre a fi sorbită în astfel de vremuri \"friguroase\"...

Munca siderală de împlinire a nedesăvârșirii poate da naștere la noi și noi păduri, asta ca o provocare a sorții, ca un îndemn din priviri:
\"Te prinzi în joc, poete?\".

Incercăm -unii dintre noi- să găsim CALEA prin meditație stând în cap, cu sângele în obraji, aerul pătrunde controlat, la relanti, în plămâni, curățenia spiritului renaște, gânduri pline de pace(cu securile indienilor filozoficește îngropate adânc...),pacea este în noi și în jurul nostru, merele ispitei stau de ceva vreme bună neculese, totul seamănă cu Raiul, iar de undeva acel cineva ne trimite până în pod-deci undeva spre deasupra noastră, acolo unde noi îl localizăm pe El, să luăm din stoc ceva furci rămase după Judecata cea de apoi...
În fața unei astfel de INVERSÃRI (iadul deasupra și raiul dedesubt), ar trebui să ne considerăm \"ușor\" norocoși că suntem doar la un curs de yoga \"spânzurați\" de bună voie cu capul în jos!
Ce se află ÎNSÃ în spatele acestei explicații pe care cu bună știință am considerat-o necesară este altceva ce numai împreună putem afla.
Mulțumesc de comentarii nexus (N sau ...INVERS?) și ție oigen de asemenea.
Noroc că s-a încheiat ora de curs...

Multumesc Silvia pentru comentariu.
Inca mai astept insa pe cineva ca sa imi fluture acestui text prin fata...ochilor!
Sper sa traiesc clipa aceea!