Poezie
Orbul
1 min lectură·
Mediu
Se aude scrâșnetul pădurii
sub pasul meu
și un neastâmpăr clocotitor
clipește, iar,
pe ecranul radarului...
Am închis ochii
și am început să cioplesc cuvintele uscate
cu dalta mea
- așa boantă cum e ea -
pipăind în răstimpuri
cu ochii minții
încă nedesăvârșirea.
Nu m-am întrebat niciodată
cine aleargă electronii
spre sinapsa gândului și
...mai ales...
cine mi-a dăruit trusa de dălți
- speciale -
să mă joc pe-afară.
Cred că am terminat...
Așaaa...
Nu vă faceți iluzii !
Nici măcar nu voi clipi
în timp ce mă întorc
spre voi...
15 februarie 2003, 7.30 am
042.995
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugen Constantinescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugen Constantinescu. “Orbul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugen-constantinescu/poezie/36890/orbulComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EE
EEeli eli✓
frumos, cioplitorule
0
ECPana ti-am raspuns eu la comentariu, am mai taiat ceva paduri. Am si clipit chiar!
Noroc ca stau bine cu fondu\'...forestier
Daca poezie nu e, a nimanui nu e!
Noroc ca stau bine cu fondu\'...forestier
Daca poezie nu e, a nimanui nu e!
0
MPFrumos! Nedesăvârșirea desăvârșită sub pleoapele tale.
0
ECMunca siderală de împlinire a nedesăvârșirii poate da naștere la noi și noi păduri, asta ca o provocare a sorții, ca un îndemn din priviri:
\"Te prinzi în joc, poete?\".
\"Te prinzi în joc, poete?\".
0