Poezie
Poemul lui Cand
...mă iubeai.
1 min lectură·
Mediu
“ Când mă iubeai ” este un personaj în trecere
alunecând pe arabescurile de îndoială ale exegeților,
pe când mă prăvăleam în hohote de râs
nicicând nu bănuiam hăul disperării ce se căsca,
ori, când eram pe drumul cel căutat
torcând firul Ariadnei prin ochelari de cal,
tăcând, îmi rezemam iluzia reînvierii
păscând iarba crudă în noaptea de Paști,
plecând apoi, sfidând marea cu pânzele mele
făcând aceiași greșeală ca și Icar,
de când iubisem lumina întâia oară
până când apusul a zvâcnit în flori de liliac
născând pasagere umbre chircite de-atunci
când…eu, semănătorul, când eu…te-am iubit.
011773
0
Să faci valuri în jurul unor texte vechi când nimeni nu ți le-a comentat încă deși ți-au fost citite de atatea ori...
Nu se face?!
:-)
Poate...
Dar ce pot să fac dacă descopăr cu fiecare dimineață ce-mi mângâie irișii NETEMEINICIA temerilor ce le-am avut în această poezie?!
Acesta este motivul postării acestei erate care repune în jilțul de mahon sceptrul iubirii în toate drepturile sale posibile!
De aceea!
Spuneți-mi voi dacă am avut de ales...