Pe vârfuri

\"neștiutoare,
mai doarme o vreme
jumătatea regală
a visului meu\"...

suflet cald ascuns in mirare izvoraste \"spirale de cantec\"...si iata-ma unduind clipa inspre tine ca si \"pasăre caldă a lunii,\"...imaginile calde ale Silviei de care ma bucur de fiecare data \"dinspre mine înspre mine\"
in spirale...multumesc pentru bucuria de a te vedea crescand...

Imi aminteste de Omul cu masca de fier,ultima parte , prima e sensibila si adanca - albastra de dor_

zau ca as vrea sa inteleg...
dar nu pot...
poate ca e vina mea dar totusi...
daca poezia se vrea o reverie ritmul e prea sacadat
imaginile pe care incerci sa le creezi isi pierd din valoare tocmai din fragmentarea frazei in versuri scurte...
in rest numai bine

Multumesc tuturor, cu emotie, pentru atentie si pentru aprecieri.

Florin, imi face asa de bine sa te stiu aproape, fie si numai cu gandul...
Monica, noi vorbim de multe ori aceeasi limba, multumesc!
Cornel, ma bucur ca ti-ai facut timp si pentru mine, multumesc pentru atentia pe care mi-o acorzi.
Pe bune, Eugen, ca ma cunosti, asa cum te cunosc si eu, desi nu ne-am vazut niciodata...Multumesc!
Multumesc Virgil Damian de trecere. La comentariul tau nu pot sa spun decat ca traim fiecare auzind in noi o muzica proprie, ca dansam fiecare dupa un ritm propriu. Deci nu e obligatoriu ca pasii mei de dans sa se potriveasca cu ai tai. Daca nu-ti place muzica, pur si simplu
n-o dansezi... In rest, de bine, desigur...

te văd șarpe din adâncul fântânii aruncată în volute pe oglinda cerului (de data asta fântâna se proiectează pe cer și nu invers ca și când) pătrunzând armonios în clopot clopot fiind răsună propria-ți devenire dinspre și înspre. apoi
\"înflorite aripi
îmi cresc
din rănile arse!\"
frumos!
numai bine!

\"Și iata-mă
clopot ascuns în mirare,
spart și cusut
dinspre mine
înspre mine
cu încă o bătaie
albastră de dor. \"
Superba!!!

pasi de balet...parca, parca te zaresc, dorasara..intre oglinzi, cu muzica la patefon, zambind , cu ochii inchisi..pe varfuri...

Sunt onorata, Ioan Ravel, de trecerea ta prin pagina, multumesc pentru cuvintele frumoase. Si te mai astept - cu aceeasi placere cu care astept frumoasa luna octombrie...

Cristina, Florina, daca v-a placut ce am scris, atunci inseamna ca simtim la fel, deci, iata, mai am pe lume cateva surori...Pai asta e o adevarata bogatie!

Eu ii dau dreptate lui virgil demian, care are o remarca de o mare acuitate: poezia inainteaza sacadat. Exista versuri albe care au o anumita muzicalitate inanalizabila, nu e cazul, acum. Lipsa de noutate a imageriei poetice ar fi cerut sensibilizarea prin muzicalitate. Si sunt sigur ca poti, cu oarecare efort, fiindca la epigrame nu ai probleme in privinta rimei. Doar n-o sa-mi spui ca acum Scrii \"poezie serioasa\", fara artificii ieftine, precum rima.

Nu pot decat sa repet ce i-am spus si lui Demian. Imi e propriu acest ritm, daca faci efortul sa mai citesti si alte poezii ale mele, o sa vezi ca nu vorbesc in plus. Si iarasi zic, nu e obligatoriu sa placa tuturor ce scriu, acesta este modul meu de a ma exprima si la momentul respectiv asa am simtit, in acest fel
m-am eliberat, ca e sau nu o noutate, ca e sau nu muzicala, nici nu are importanta...

\"Doar n-o sa-mi spui ca acum Scrii \"poezie serioasa\", fara artificii ieftine, precum rima.\"
Asta o spui tu, eu n-am afirmat asa ceva niciodata si daca ai cerceta, ai vedea ca nu dispretuiesc catusi de putin poeziile cu rima...
Multumesc totusi pentru remarci.

vad o tarancuta cu fata murdara de vreme,cu hainele rupte de oameni,pasind desculta in amurgul bland cu ochii la cer,cu gandul la paradis,muscandu-si buza de jos cu timiditate...va zbura!

nesiguranța izvorului la care nici măcar autocompătimirea ta nu se ami adapă.Păcat, poezia e frumoasă, deși nu are final,nu te are pe tine printre rânduri, și e corect pentru că nici măcar în viață sau în iubire tu nu apari așa....