Mașina celor doi străbate de câteva ore o autostradă.
Nina se foiește agitată.
- Ce s-a întâmplat, nu-ți place peisajul? A fost ideea ta să ocolim. Te bosumflezi degeaba.
- Ba nu mă bosumflez
Mi-am luat foile cu mine aici...unde natura se desparte de civilizație și-o sa încerc printre flori, culori și gâze...sa scriu.
Despre ce-aș putea scrie când ochii mi-i fură un fluture si
Despre visele lui, Gabriel putea aprecia că se petreceau în așa numita stare de veghe. Încetase să caute sensuri reale închipuirilor, clasificându-le ca fiind o latură duală a psihicului, putea
Cu trenul, din Arma di Taggia, într-o oră jumătate ajungi la Limone. Traseul străbate câteva localități aflate la malul mării, apoi urcă spre Alpii Maritimi.
Noi avem locuri în partea dinspre
Stăteam aplecată, nemișcată peste buchetul de flori cu aparatul pregătit să surprind momentul în care albina se va așeza pe una din acele flori micuțe și gingașe care se încăpățânau să se foiască
Varianta completă a textului.
Cu biletul de trimitere împăturit grijuliu în buzunarul paltonului, privea inert spre dealurile învăluite de ceață, prin geamul murdar și pe jumătate acoperit
Mă așez agitată ca de obicei, la aceeași masă de unde puteam cuprinde cu ochii o porțiune cât mai mare de stradă.
Celelalte mese nu sunt ocupate, un vânt cald flutură șervețelele, trece ca pe
Erau momente când Francesco scria. Un moment desemnează un timp incert, nimeni nu poate preciza cu certitudine cât durează un moment, el poate să oscileze, la fel ca orice fapt relativ, de la o
Să uităm despre îndatoriri și despre fierbințeala bolii, dragă domnule Drahomir.
Și nici pe fereastră nu ai la ce să mai privești, se pare că furtuna va ține ceva timp, iar eu nu pot pleca până nu
după amiază de luni, oameni ieșind sau intrând, străzi înguste cu rezonanță de biserică, amănunte capitonând iluzii, senzație puternică de apartenență, combinată cu insațietate, zi ca oricare
S-a pornit vântul, domnule S.
Îți poți închipui, nu a fost vânt de cel puțin o săptămână, toate păreau oprite, lâncezind într-o căldură năucitoare. Acest cuvânt banal, a fost invocat de atâtea
Vreau să scriu și ezit, temându-mă de banalitate. Pentru a-mi păcăli rațiunea ascult o melodie. Și scriu. Fără miză. După câteva minute, părându-mi sărace cuvintele, renunț și mă-ntind
Azi mi-am aminti de ea. Un episod important din viața mea a stat în umbră până azi. Și e ciudat cum amintirea ei a coincis cu o constatare asupra aspectului de umbră.
Voiam să ies la o țigară,
O mare de nori se rasfrânge peste ape. Soarele nu se vede și totuși undeva, în larg, spre Sanremo, razele lui amintesc despre rasarit.
Aș putea spune că amestecul nuanțelor a devenit violent,
Nu aș da pe nimic frumusețea acestor zile triste. Pe nici un trecut, pe nici un viitor. Ambele sunt iluzii.
Atacurile de panică sunt fenomene induse de stări subiective, se pot diminua dacă le
în acea noapte i-am povestit despre mine și despre câmpuri.
viscolea, făcusem focul,
întors în întuneric, privea reflecția flăcărilor sau cele treisprezece scânduri, iar eu vorbeam
Nu am mai scris demult nimic.
Am amânat momentul, fie pentru că m-am lăsat prinsă în evenimente firești, surprinse însă într-un decor nou, fie am așteptat acea stare, care să mă cheme în fața
Eu sunt doar o idee acum, dragă domnule S.
Nu supun pe nimeni la nimic, nu vreau să năucesc pe nimeni, doar trec. E ca și cum ar fi adevărat că ne-am văzut atunci, în acea dimineață, doar pentru că
Nu are nici un sens să mă încurajezi. O astfel de manifestare venită dinafară, chiar și de la tine sau poate mai ales de la tine, nu-și poate găsi corespondent în mintea mea. Ce vrei să cred? Că am
La primul meu spectacol organizat într-o sală destul de mică ce-i drept, dar suficientă pentru a-mi satisface mie curiozitatea, nu a venit nimeni dintre ai mei.
Doar doi colegi de clasă, un băiat
O auzea, vag, pe Alice, rugându-l să se întindă în pat, îi zâmbi ascultător și se lăsă în voia mâinilor ei, simțind ca prin vis cum acestea îl descalță, îi ridică picioarele și-i mângâie fruntea.
Sări din pat buimacă și pentru câteva clipe nu-și putu da seama dacă e noapte sau e zi, dacă e trează sau încă mai visează.
Uitase televizorul deschis și o doamnă
„Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine, păcăto...”
Băiatul nu apucă să termine rugăciunea, este împins înainte de nerăbdarea pasagerilor sau de imperiozitatea necesităților lor și
Ce țin minte din România? Intrarea în țară încă pe întuneric, răsăritul timid al soarelui de după dealuri, câmpuri nesfîrșite de floarea-soarelui cu pălăriile în jos, restaurantul unde ne-am oprit
EG