emilian valeriu pal

Iolanda, multumesc de lectura.
Noemi, la o adica, nu sint aici ca sa socializez si, de regula, raspund cu infatuare la infatuare. In schimb, mi-a placut aprecierea ta. Sint simplu pentru ca nu-mi doresc sa public, sint liber pentru ca nu vreau nimic de la scriitura mea. Multumesc.

Personal, despre mine nu am spus si nu voi spune niciodata ca sunt poet. e o lipsa oribila de modestie. Faptul ca as avea zece mii de carti scvoase nu ma face poet. Iar afirmatia ca imi lipseste limbajul poetic ma face sa rid. Imi aduc aminte de o emisiune la radoi in care ai intervenit cu trei texte scrise in urma cu cinci minute, dupa cum ai tinut sa precizezi.
Trebuie sa intelegi ca nu limbajul poetic imi lipseste. Ca-mi lipseste autocenzura e una. Si pina la urma poate n-oi avea limbaj poetic. Mi-e de-ajuns ca un singur om sa rezoneze. Daca am facut asta atunci mi-am atins scopul, adica sa comunic. Nu sint critic, nu ma pricep la comentarii, nu visez posteritate sau locuri in manualele de literatura. Stiu exact care mi-e locul.
Mie mi-ar fi rusine sa vorbesc despre mine ca fiind poet, critic literar, blah, blah, blah. M-am nascut in Iasi, la sapte luni si cind am venit la redactie habar n-aveam de unde sa deschid un calculator.
Deci parerea mea despre criticile tale mi se confirma. Ca sa ai ceva de spus, trebuie sa poti. Sa fii credibil. Ori tu nu esti. Nu incerc sa-mi apar textul, am recunoscut ca sint imperfectiuni, dar dupa cum am zis, mi se face lehamite de totala lipsa de masura in aprecieri. Ti-am vazut omentarii tale pe texte pentru mine mai mult decit indoielnice pde care le apreciai ca adevarata poezie. Poate penmtru tine sint, dar ce stiu eu, m-am nascut la maternitate nu pe Google asa ca is cam neserios in ale poeziei. Asta sint eu si m ai mult de atit n-o sa vada nimeni, pentru ca altceva nu sint. Cind ai sa intelegi asta, ai sa citesti altfel. Pina atunci, repet, ca sa fii credibil trebuie sa poti.

Nu ai absolut deloc drepate. In momentul in care ai sa treci de la comentarii pedante la ceva important, in momentul in care vei considera ca nu stapinesti poezia absoluta si toate sensurile limbii romine, poate vei reusi sa fii de ajutor.
Pot sa-mi imaginez ce vreau eu despre risul unui controlor.
Apoi, daca tu nu ai auzit de smintina sleita asta nu inseamna ca nu exista.
Daca ai fi urmarit firul textul, fara a fi pedant, ai fi inteles ca e un text unitar, care cuprinde o calatorie, o noapte de hotel si un training.
Ca veni vorba de anacronism, intotdeauna un refugiu e deschis pe munte. La asta ma refeream, pentru ca in el se poate adaposti oricine.
Daca tu nu poti sa te descurci cu multitudinea de cadre, e exclusiv problema ta.
Esti ceea ce numesc eu un ochi monocrom.
Iar daca nu stii cum sa-ti smulgi ochii din orbite, asta nu inseamna ca nu poti. iar daca esti curios sa vezi cum se face n-ai sa reusesti niciodata pentru ca nu vei simti niciodata starea aia.
Cit despre nazisti si necrofaci, daca atita ai inteles tu mi-e clar.
Nu-mi apar textul, dar stiu foarte bine cind scriu un text bun sau prost. Ori, pentru mine acesta e un text bun. Are imperfectiuni dar e bun.
Dupa cite texte de rahat am citit azi, dupa cite comentarii pe baza de reciproctate am citit azi, dupa cite stele date pe texte de atelier, mi se face lehamite. Mai ales ca am vazut comentarii apreciative semnate de Ionut Caragea pe texte care, din punctul meu de vedere, n-ar fi avut ce cauta pe prima pagina.
In plus esti total disproportionat in aprecieri. Nu ai masura nici simtul unitatii, iar pentru mine astea sint minusuri care conteaza mult in credibilitatea unei pareri.

Anca, multumesc.
Ionut Caragea:
a plescai, din punctul meu de vedere, fara specificatia din limba, poate insemna ca plescaie apa.
a bigui e un regionalism folosit la noi.
pe contrasens se intra de regula cind esti obosit. Si nu e o regula sa fie alte masini.
despre oameni si alte obsesii e un text separat, aceeasi stare nu implica autopastisa. forma e diferita, structura e diferita.

Aici nu e vorba despre viata. Iar textul in opinia mea, cel mult il incadrez in pagina patru sau cinci, la un blitz politienesc. Multumesc de semn.

Anca, am scris textul asta cu ochii inchisi. Cele mai multe sint flashuri care mie mi se par din alta viata. daca am urit ceva la ceea ce fac eu e faptul de a te duce la familia unu mort si sa-l intrebi cum te simti? In restul timpului, imi place ce fac. Ai intuit bine lehamitatea si angoasa, e un text scris pentru orice director pe care l-as avea la un moment dat si pentru orice loc de munca.
Multumesc mult.

Silviu, nu ti s-a intimplat sa-ti aduci aminte anume momente si sa crezi ca nu le-ai trait tu? Multam de lectura.

Din punctul meu de vedere un text foarte bun. Ai imagini exclente, ca lumea care incape intr-un sin si strofa a doua sau ultima. Tensiunea e bine stapinita, vocea aproape narativ-confesiva, aproape secretoasa. La final cerul strivit in colti inmoaie putin imaginea de ansamblu. Mi-ar fi placut sa fie strivit altceva intre colti, dar nu ma deranjeaza prea tare. Tot in opinia mea, vocea interioara nu e de reporatj, e mai mult de poveste, pe alocuri impresionista, cel putin asa vad eu. Dar, pentru mine, e un text foarte bun si tu stii ca, de regula, las semne acolo unde consider ca se merita.

Da, finalul e intotdeauna linistit. Multumesc.

Multumesc tuturor de opinii si sugestii, unele pertinente altele rupte de realitate.
Dorin, ai inteles perfect, multumesc.

Andrei Tiberiu, nu stiu daca dependenta de oameni ne-ar face mai buni. Poate mai sinceri. Multumesc de lectura.
Calin, nu am inteles ce ai vrut sa spui.
Ecaterina, multumesc de semn.

Multumesc frumos. Cel mai mult imi plac stelutele virtuale:)

Da e comparatie. Nu m-a deranjat deloc ironia ta.

Cezara, e un text mai jucaus.Multumesc.
Tamara, prea lung? Cred ca te inseli, dar fiecare percepe cum vrea. Iar din ce stiu eu oamenii nu au coada in jurul careia sa se invirta. Poate doar alti oameni in jurul carora graviteaza.

Sorine, Sorine, demult n-am mai ris asa. Inteligent si super misto construita. Daca as fi fost editor te-as fi recomandat.

Vasile, mie personal, imi place titlul in engleza. Cit despre zicala ta... cum nu se poate mai adevarata.
Silvia, intotdeauna urmeaza un altul, multumesc.

Sper sa nu devina o obisnuinta sa las semne, dar aici chiar trebuie sa las, pentru ca e un text foarte bun din punctul meu de vedere. Mai cred ca e un text foarte important pentru tine, pentru ca se simte starea in care l-ai scris. Si anume, cind scrii un poem bun, te afli intr-o stare de gratie si e foarte important ca macar unul din multi sa rezoneze. Mi-a placut prima si a treia renuntare, desi toate sint bune, dar de astea doua m-am simtit cel mai aproape.
Un text bun din punctul meu de vedere si cred, important pentru tine.

Anni, lumea nu e buna cu nimeni, noi trebuie sa fim buni cu noi. Multumesc mult. Trecerile tale sincere conteaza mult.
Iosif Andrei, nu pot face pe toti sa rezoneze la text.
Liviu, onorat, ca intotdeauna. Stiu ca treci rar, dar cind o faci, inseamna ca n-o faci degeaba.

Elena Simona, nu stiu daca da dependenta, dar ma bucur ca ai rezonat.
Keonard, multmuesc frumos. Pe final ai dreptate, ar fi trebuit sincpat, dar m-am grabit.
Nu e nimic senzational, intr-adevar, decit in spatele ochilor, cum spuneam.
Dar, pina la urma, si gesturile marunte sint senzationale.

Stiu ca e oarecum dizgratios, o sa ma gindesc. Multumesc.

poezia aceasta nu este despre frații oamenilor
este despre cel care se grăbește spre casă
deși casa lui nu mai există de mult
este despre cel care se naște mereu din lumina ochilor noștri
și dispare atunci când ei se închid

Strofa asta e foarte calda. Am vrut sa las semn ca mi-a placut mult.