emilian valeriu pal

Eu nu-mi vars greata decit atunci cind mi se face rau cind citesc unele texte.
Problema la tine e infatuarea de care dai dovada si pentru care vei plati tribut. Restul nu ma intereseaza. Daca tu crezi ca am febra am sa te botez nenea Omida, daca iti permiti sa faci afirmatii de genul asta. Dar de fapt lumea s-a obisnuit cu tine.
Cine nu te intelege e prea limitat.
Ave Leo, mortii te saluta.

Un text care mi-a taiat rasuflarea. Am inteles trimiterea din titlu(Rommel in Africa, dar probabil autorul nu a facut aceasta distinctie si se bucura, desi nu intelege cum am ajuns eu la astfel de conexiune).
Prima strofa e o oroare: sinuciderea nu are gust nici culoare, cel putin din punct de vedere psihologic. Din punct de vedere literar, ar putea avea gust, chiar si culoare.
Din pacate paduri degerate cade ca dracu, pt ca frigul il trezeste pe saracul care se duce sa-si puna capat in padure.

Din bascheti varsa. Cine varsa? mai ales ca e incontinuu
In strofa trei vorbesti de cafea te rotesti ca un dervis, senzatia ai reusit s-o transmiti.
Da in strofa patru vrei apa? Unde e consecventa?

Privirea nu poa sa sece, mai ales ca ai miini fulgerate(ceea ce induce ideea de ploaie) iar tu vrei apa.

Caravana nu vine ca o procesiune, aici incurci termenii. Una e o procesiune(menirea ei), alta e caravana(drumul ei)
si

antologic

scalp tuns zero

Biologic, poetic, lingvistic,
asa ceva nu e posibil:
SCALP, scalpuri, s.n. 1. Piele a capului uman împreună cu părul, smulsă de pe craniu în urma unui accident sau desprinsă cu un instrument ascuțit. 2. Scalpare. – Din fr. scalp.
Sursa: DEX \'98 | Trimisă de RACAI, 7 Dec 2003 | Greșeală de tipar

Exista citiva autori pe site pe care ii urmaresc constant si las semne acolo unde cred eu ca poemul e scris cu toate tendoanele. E o simpla parere de cititor, nu ma dau critic, dar nici nu fac comentarii de complezenta. Unde mi se pare mie ca scirtie o spun. Ce as reprosa, in general, scriiturii tale, e ca obisnuiesti sa o asociezi cu un fel de morbiditate care, de multe ori, se bate cap in cap( ma refer mai ales la imagini). Nu stiu ce ai de gind cu aceste texte, dar eu imi spun; cu cit iti propui mai putin, cu atit iti iese mai mult.
Personal, recitind, daca ai fi mutat inceputul la sfirsit ar fi fost de mai mare efect.
Oricum, sper sa nu iei in nume de rau revenirea mea.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, dar as avea o rugaminte:
Nu te cunosc, ma onoreaza dedicatia, cred ca m-a cam luat prin surprindere.
O rugaminte as avea, si anume sa pui un alt titlu personalei, pt ca te expui foarte mult. E un act de curaj pe care il apreciez, dar nu cred ca face bine. Inca o data, nu vreau sa fiu inteles gresit, multumesc de mesaj, exista un blog si o adresa de mess pe care am facut-o publica.

Pe mine nu ma mira nimic. Daca ai sa vezi, nici ultimul text nu o duce mai bine :)). Dar nu ma pling, avind in vedere ca nu sint adeptul reciprocitatilor, cum se mai practica pe aici. Semnul tau e suficient. Multumesc.

Nu e cazul sa schimbi din nou, dar am revenit la metehnele mele si mi-a placut mai mult cititnd poemul de la coada la cap. Partea cu \"tata n-ai ce regreta\" mi se pare in plus. Si fotografia, cel putin din punctul meu de vedere nu se potriveste in context, ma indeparteaza de vocea poemului.

Am renuntat la prima varianta pentru ca nu am reusit sa tredau ceea ce aveam eu in cap, adica imaginea unei femei pui cazuta din cuib, nu neaparat pentru ca a doua mi se pare mai buna. Am renuntat la prima idee si am inlocuit-o cu alta. Acum depinde fiecare cum percepe, eu nu cred ca am banalizat, doar ca am schimbat imaginile si, implicit, sensul.

Silvia M., multumesc de prezenta. Eu obisnuiesc sa-i zic poem-reportaj pentru o tipografie interiara.

Sivia C., cred ca ai dreptate. Nici mie nu-mi placea cum suna, mai ales ca nu am reusit sa sugerez prea bine ideea din capul meu. Am modificat, multumesc de sugestie.

Nu cred ca gresesti, atita timp cit simti nevoia de simplu. Multumesc pentru prezenta.

Medeea,
Versurile alea pe care zici tu ca trebuie sa le tai, sint, de fapt, o parodie. As fi un mare poet daca as face dragoste cu toate femeile sau daca m-ar iubi toate femeile din spital, nu? Orice text al meu e beton, doar ca altii nu sint pe aceeasi lungime, nu au rezonat, nu m-au inteles. :))))Eu sint genial, dar va veti da seama de asta post mortem. Si atunci la mormintul meu va fi mai ceva la la Jimm Morrison. (si asta e greseala asumata). Ce sa fac, ma iubeste toate si noi face dragoste cu toate....
E un text scris in joaca, o joaca trista.

Nu stiu cite parti sint, dar cred ca ar fi mers postata povestirea completa. Ritmul alert, dialogul, umorul, toate ar milita pentru postarea completa, pentru ac din punctul meu de vedere, fragmentarea scade din farmec. Mi-a lasat o senzatie curiosa. Se citeste usor, dar subiectul nu e facil.
Oricum, un text autentic. Citit, placut, savurat.

Am zimbit strengareste pentru ca, initial, am crezut ca eu ti-am fost muz pentru acest text. Ca reporter de provincie intr-un orasel cu care avea, inainte de anul 2000, 80.000 de locuitori, iar acum are 60.000 si probabil, in viitor va ajunge la 20.000, e lesne de inteles de ce mi-am arogat calitatea de muz. Culmea e ca ma gindeam, la un moment dat, sa scriu un articol de genul \"conditia scriitorului de provincie vs conditia scriitorului de centru\" :)).
A propos de predat reportofoane si telefoane mobile. La sfirsitul anului trecut, inainte sa plec pe Mont Blanc, seful mi-a cerut biletul de avion sa se convinga ca era dus intors si, pt mai multa siguranta, se gindea chiar sa predau telefonul mobil. Asa, pt orice eventualitate. A revenit asupra deciziei dupa ce aproape m-am jurat cu mina pe biblie ca voi reveni in tara.
in acest context deja am devenit fanul lui Mugurel. Este unul din textele pe care le-am citit si m-au facut sa vreau continuarea. Din punctul meu de vedere una din calitatile scriiturii e usurinta cu care poti contura un personaj cit se poate de real, intr-un context cunoscut. Poate intimplarile par banale, dar umorul asezat da savoare acestui text.
In speranta ca daca vreodata voi lansa si eu o carte in sala mare a Bibliotecii judetene, as fi onorat sa am de partea mea un critic asa de puternic ca dumneavoastra. Sper doar sa nu fiti preocupat de efectele nocive ale trigliceridelor si colesterolului LDH asupra organismului in timp ce un cititor o sa ma intrebe in ce masura a influentat universul din Avatar opera mea.

Stimata donsoara Ana Liza,
Editura Cantacuzino ar fi deosebit de interesata de o colaborare cu aceasta maiastra cercetatoare a spiritului ancenstral porcesc in vederea aducerii in lumina agonica(boii de la Electrica au zic ca s-a luat curentul din cauza chiciurii de aia lumina agonizeaza)a acestor cabodobere de neuitat.
Volumele tiparite intr-o editie de lux si invelite in soric fin, cu prajeli personalizate vor fi puse in vinzare la toate chioscurile in fiecare dimineata, la prinz si seara(pentru un stil de viata sanatos respectam principalele mese ale zilei) si vor fi gasite la pretul de 10 Ron, numai impreuna cu ziarul Jurnalul Porcesc, care continua traditia colectiilor care au facut fericiti mii de godaci.
Al dvs, etnograf, filosof, profesor doctor docent magna cum costita,
Kant Grip.

Prea generoasa in aprecieri. Multumesc de semn.

Probabil ca aici ma simt eu cel mai bine. E impropriu zis proza, e o simpla incdarare. La care mai adaug si efectul Mont Blancului. Multumesc de popas.

Intr-adevar, am supralicitat putin textul prin metaforizare, tocmai pentru a sublinia cele doua planuri. Altfel n-am stiut cum sa marchez trecerea brutala de la Chamonix la un sat uitat de lume. Si taman cind iti scriu acest raspuns, in partea dreapta sus e afistata o reclama cu hotelurile din Chamonix. Multumesc de lectura si semn.

Ioana, Monica, Anca, multumesc pentru ca ati trecut prin acest jurnal. Partea cu aeroportul e imaginatia mea. Saptamina care vine o sa fiu intr-adevar pe aeroport. Iar in noaptea dintre ani o sa beau un pahar de votca in cinstea voastra pe Mont Blanc. Cel putin asa sper.

\"intiia vinatoare\" tastatura bat-o vina.

Din punctul meu de vedere un poem excelent, autodevorator. Am rezonat mai ales cu partea care incepe de la \"intiia vinatoare\". Ca atmosfera imi aduce aminte de \"Cantofabule\" de la Phoenix. Ca sa nu fiu inteles gresit, prefer oricind o evadare intr-o lume de hirci si de vraji decit un text in care ne-o bagam si ne-o scoatem poetic.
In plus ceea ce am apreciat intotdeauna la Vasile Munteanu este muzicalitatea deosebita a poemelor, ca un fel de cintec-ritual samanic. Poate e prea mult spus, dar mie asa imi place sa vad.

Multumesc tuturor pentru semne si aprecieri. Stiu ca finalul nu e in ton cu textul, am mizat tocmai pe taierea asta brutala. In plus m-am gindit ca ca daca oamenii se ascund in aparatul de sudura, nu o pot face decit sub forma de scintei.
Ela, Cristina, intr-adevar, in ultima perioada, (pre)lucrarea interioara a deveit mai importanta si acord mai mult timp. Sau poate ca lucrurile se asaza in matca lor firesc, odata cu anii. Multumesc frumos, nu ma asteptam la asemnea, reactii, mai ales ca textul a pornit de la melodia din link-ul de ub text. O piesa pentru mine surprinzatoare si-mi pare rau ca nu stiu limba galica sau in ce limba or cinta sa o pot traduce.