Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

efectul de dragoste

2 min lectură·
Mediu
o lumânare nu se aprinde niciodată singură e o mână care tremură și reușește apăsarea finală pe trăgaciul brichetei – când mâna e a ta proștii consideră cazul sinucidere _______________ dacă există, acum lumea probabil se tăvălește de râs – ei spun că asta înseamnă să trăiești și mă întreb stupid cât de jos se pot ei tăvăli ce contează mă uit la mâna mea exact ca mâna lui tata tata nu-i dumnezeu e un înger care moare de râs și nu mă mai recunoaște îmi spune să-i mângâi corpul - am în ochi lacrimi de fericire tata mă iubește abia când nu mai știe cine sunt el mă iubește îi strâng mâna cu grijă de parcă am încheia un pact istoric noi doi tată suferim de naturalețe ne place să umblăm cu adevăruri așa cum alții umblă cu amante apoi consideră chiar și dansul un viciu - și culmea, ne cred pe noi ipocriți tată tu ai fost libertatea mea biblia mea de la tine am învățat că ceilalți sunt nedrepți încă nu știu să-i iert și să întorc obrazul noi tată ne știm noi suntem atât de curați încât pentru ei ăsta e adevăratul viciu îmi ridic privirea spre tine cu mândrie tată ei nu ți-au înțeles urletele ochii injectați de furie eu știam că e de fapt neputință ceilalți nu știu ce înseamnă să fii curat alcoolul e de fapt o gumă de șters te curăță interior în toate sensurile și direcțiile te golește de înțeles te șterge din viață nimeni nu te-a dezvățat ai rămas cu un gest obsesiv mereu duci sticle pline la gură probabil vrei să golești totul să poți să pleci fără regrete tată sunt goală de sens ne-am întâlnit accidental pe aici la fel cum accidental unii bagă cuțitul în alții adevărat îți spun tată, nu există sinucideri până la urmă viața ne termină pe toți
094.988
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
314
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ligia Pârvulescu. “efectul de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/jurnal/13927200/efectul-de-dragoste

Comentarii (9)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție
am citit si \"world in my eyes\" ca să-mi fac o idee mai clară... Ceea ce simt eu creându-se aici este o separare noi (tată/fiică) și lumea, situată undeva dinclo de dramă, undeva dincolo de \"vicii\" (pentru ei și dansul - un viciu, ei se tăvălesc pe jos de râs, ei nu înțeleg). Poezia ia forma unui urlet, a unei chemări, nevoi de afecțiune, dragoste (\"e un înger care moare de râs și nu mă mai recunoaște/îmi spune să-i mângâi corpul/ am în ochi lacrimi de fericire tata mă iubește/când nu mai știe cine sunt el mă iubește\"), dar curge prin versurile astea și un soi de împăcare, liniște, iertare. Alcoolul are aici și proprietatea de a purifica, de a se curăța de lume, de neînțelegere, de rușine. E un poem delicat acesta, cu lacrimi și vise frânte, cu sentințe (\"nu există sinucideri\"), un poem bine conturat, cu imagini sigure și care nu lasă în final nicio speranță - viața omorându-ne pe toți... Mi-a plăcut!
numai bine,
alex
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
Alex, da, cele doua texte au legatura, in asa fel incat pot forma unul singur, oarecum, sau unul este o continuare a celuilalt. Ai simtit peste toate linistea si impacarea, asta era important pentru mine sa se vada. In ceea ce priveste \"sentintele\", nu sunt sentinte propriu-zis, chiar daca sunt formulate asa; initial erau sub forma de intrebari de fapt, pentru ca, dupa cum spuneam, blessed is the mind too small for doubt - & I\'m not that blessed :)
Imi pare bine ca ti-a placut, multumesc.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Nu e cazul sa schimbi din nou, dar am revenit la metehnele mele si mi-a placut mai mult cititnd poemul de la coada la cap. Partea cu \"tata n-ai ce regreta\" mi se pare in plus. Si fotografia, cel putin din punctul meu de vedere nu se potriveste in context, ma indeparteaza de vocea poemului.
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
Nu mai schimb ordinea, dar ai dreptate. Ce ai citat tu scot, inclusiv poza, acum, privit mai de la distanta, imi dau seama mai bine. Multumesc.
0
@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Exista citiva autori pe site pe care ii urmaresc constant si las semne acolo unde cred eu ca poemul e scris cu toate tendoanele. E o simpla parere de cititor, nu ma dau critic, dar nici nu fac comentarii de complezenta. Unde mi se pare mie ca scirtie o spun. Ce as reprosa, in general, scriiturii tale, e ca obisnuiesti sa o asociezi cu un fel de morbiditate care, de multe ori, se bate cap in cap( ma refer mai ales la imagini). Nu stiu ce ai de gind cu aceste texte, dar eu imi spun; cu cit iti propui mai putin, cu atit iti iese mai mult.
Personal, recitind, daca ai fi mutat inceputul la sfirsit ar fi fost de mai mare efect.
Oricum, sper sa nu iei in nume de rau revenirea mea.
0
@serban-georgescuSGserban georgescu
un exercițiu de igienă mentală

de admirat

0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
Emilian, cum sa iau in nume de rau, departe de mine un asemenea gand in ceea ce te priveste. Comentariile tale sunt la obiect si n-au nuante personale, sunt comentarii ideale as putea spune. Si-ti dau dreptate, cu morbiditatea nu stiu ce sa spun, apoi, trec printr-o perioada ciudata pentru mine si textele nu stiu daca tintesc spre undeva - pe langa varianta mentionata de tine, e posibil si sa nu-ti propui putin si sa iasa si mai putin :))). Multumesc inca o data, chiar apreciez.

Serban, e greu sa admiri ceva. Nu ma pronunt. Multumesc de semn.
0
@serban-georgescuSGserban georgescu
\"... - Drogul e periculos, dar conferă într-adevăr putere. Sub efectul Drogului, Dreptvorbitoarea poate să viziteze multe locuri din memoria ei - din memoria trupului ei. Noi, Dreptvorbitoarele, cunoaștem multe din căile trecutului... dar numai căi feminine. (În glasul bătrânei se strecură o undă de mâhnire). Există însă un loc în care nici o Dreptvorbitoare nu poate să ajungă. Locul acela ne respinge, ne îngrozește. Dar se spune că va veni ziua în care un bărbat își va descoperi, în binecuvântarea Drogului... ochiul interior. El va vedea ceea ce n-a văzut încă nici una dintre noi: ambele trecuturi - cel masculin și cel feminin.

- Pe bărbatul acesta îl numiți Kwisatz Haderach (Calea cea Scurtă)?

- Da. Kwisatz Haderach: cel care poate fi în mai multe locuri deodată. Mulți bărbați au încercat Drogul... foarte mulți. Dar nici unul nu a reușit.

- Au încercat și au dat greș? Cu toții?

- O, nu, murmură bătrâna, clătinând din cap. Au încercat și au murit...\"
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
Serban, am fost surprinsa sa gasesc ce ai citat tu aici. E un moment special si multumesc ca mi-ai adus aminte de Dune si de pasajul de fatza, in mod deosebit.
0