Jurnal
efectul de dragoste
2 min lectură·
Mediu
o lumânare nu se aprinde niciodată singură
e o mână care tremură și
reușește apăsarea finală pe trăgaciul brichetei –
când mâna e a ta proștii consideră cazul sinucidere
_______________
dacă există, acum lumea probabil se tăvălește de râs –
ei spun că asta înseamnă să trăiești
și mă întreb stupid
cât de jos se pot ei tăvăli
ce contează
mă uit la mâna mea exact ca mâna lui tata
tata nu-i dumnezeu
e un înger care moare de râs și nu mă mai recunoaște
îmi spune să-i mângâi corpul -
am în ochi lacrimi de fericire tata mă iubește
abia când nu mai știe cine sunt el mă iubește
îi strâng mâna cu grijă de parcă
am încheia un pact istoric
noi doi tată suferim de naturalețe
ne place să umblăm cu adevăruri așa cum alții
umblă cu amante apoi consideră chiar și dansul un viciu -
și culmea, ne cred pe noi ipocriți
tată tu ai fost libertatea mea biblia mea
de la tine am învățat că ceilalți sunt nedrepți
încă nu știu să-i iert și să întorc obrazul
noi tată ne știm
noi suntem atât de curați încât
pentru ei ăsta e adevăratul viciu
îmi ridic privirea spre tine cu mândrie
tată ei nu ți-au înțeles urletele
ochii injectați de furie
eu știam că e de fapt neputință
ceilalți nu știu ce înseamnă să fii curat
alcoolul e de fapt o gumă de șters
te curăță interior în toate sensurile și direcțiile
te golește de înțeles te șterge din viață
nimeni nu te-a dezvățat
ai rămas cu un gest obsesiv
mereu duci sticle pline la gură
probabil vrei să golești totul
să poți să pleci fără regrete
tată sunt goală de sens
ne-am întâlnit accidental pe aici
la fel cum accidental unii bagă cuțitul în alții
adevărat îți spun tată, nu există sinucideri
până la urmă viața ne termină pe toți
094.988
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ligia Pârvulescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 314
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ligia Pârvulescu. “efectul de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ligia-parvulescu/jurnal/13927200/efectul-de-dragosteComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Alex, da, cele doua texte au legatura, in asa fel incat pot forma unul singur, oarecum, sau unul este o continuare a celuilalt. Ai simtit peste toate linistea si impacarea, asta era important pentru mine sa se vada. In ceea ce priveste \"sentintele\", nu sunt sentinte propriu-zis, chiar daca sunt formulate asa; initial erau sub forma de intrebari de fapt, pentru ca, dupa cum spuneam, blessed is the mind too small for doubt - & I\'m not that blessed :)
Imi pare bine ca ti-a placut, multumesc.
Imi pare bine ca ti-a placut, multumesc.
0
Nu e cazul sa schimbi din nou, dar am revenit la metehnele mele si mi-a placut mai mult cititnd poemul de la coada la cap. Partea cu \"tata n-ai ce regreta\" mi se pare in plus. Si fotografia, cel putin din punctul meu de vedere nu se potriveste in context, ma indeparteaza de vocea poemului.
0
Nu mai schimb ordinea, dar ai dreptate. Ce ai citat tu scot, inclusiv poza, acum, privit mai de la distanta, imi dau seama mai bine. Multumesc.
0
Exista citiva autori pe site pe care ii urmaresc constant si las semne acolo unde cred eu ca poemul e scris cu toate tendoanele. E o simpla parere de cititor, nu ma dau critic, dar nici nu fac comentarii de complezenta. Unde mi se pare mie ca scirtie o spun. Ce as reprosa, in general, scriiturii tale, e ca obisnuiesti sa o asociezi cu un fel de morbiditate care, de multe ori, se bate cap in cap( ma refer mai ales la imagini). Nu stiu ce ai de gind cu aceste texte, dar eu imi spun; cu cit iti propui mai putin, cu atit iti iese mai mult.
Personal, recitind, daca ai fi mutat inceputul la sfirsit ar fi fost de mai mare efect.
Oricum, sper sa nu iei in nume de rau revenirea mea.
Personal, recitind, daca ai fi mutat inceputul la sfirsit ar fi fost de mai mare efect.
Oricum, sper sa nu iei in nume de rau revenirea mea.
0
un exercițiu de igienă mentală
de admirat
de admirat
0
Emilian, cum sa iau in nume de rau, departe de mine un asemenea gand in ceea ce te priveste. Comentariile tale sunt la obiect si n-au nuante personale, sunt comentarii ideale as putea spune. Si-ti dau dreptate, cu morbiditatea nu stiu ce sa spun, apoi, trec printr-o perioada ciudata pentru mine si textele nu stiu daca tintesc spre undeva - pe langa varianta mentionata de tine, e posibil si sa nu-ti propui putin si sa iasa si mai putin :))). Multumesc inca o data, chiar apreciez.
Serban, e greu sa admiri ceva. Nu ma pronunt. Multumesc de semn.
Serban, e greu sa admiri ceva. Nu ma pronunt. Multumesc de semn.
0
\"... - Drogul e periculos, dar conferă într-adevăr putere. Sub efectul Drogului, Dreptvorbitoarea poate să viziteze multe locuri din memoria ei - din memoria trupului ei. Noi, Dreptvorbitoarele, cunoaștem multe din căile trecutului... dar numai căi feminine. (În glasul bătrânei se strecură o undă de mâhnire). Există însă un loc în care nici o Dreptvorbitoare nu poate să ajungă. Locul acela ne respinge, ne îngrozește. Dar se spune că va veni ziua în care un bărbat își va descoperi, în binecuvântarea Drogului... ochiul interior. El va vedea ceea ce n-a văzut încă nici una dintre noi: ambele trecuturi - cel masculin și cel feminin.
- Pe bărbatul acesta îl numiți Kwisatz Haderach (Calea cea Scurtă)?
- Da. Kwisatz Haderach: cel care poate fi în mai multe locuri deodată. Mulți bărbați au încercat Drogul... foarte mulți. Dar nici unul nu a reușit.
- Au încercat și au dat greș? Cu toții?
- O, nu, murmură bătrâna, clătinând din cap. Au încercat și au murit...\"
- Pe bărbatul acesta îl numiți Kwisatz Haderach (Calea cea Scurtă)?
- Da. Kwisatz Haderach: cel care poate fi în mai multe locuri deodată. Mulți bărbați au încercat Drogul... foarte mulți. Dar nici unul nu a reușit.
- Au încercat și au dat greș? Cu toții?
- O, nu, murmură bătrâna, clătinând din cap. Au încercat și au murit...\"
0
Serban, am fost surprinsa sa gasesc ce ai citat tu aici. E un moment special si multumesc ca mi-ai adus aminte de Dune si de pasajul de fatza, in mod deosebit.
0

numai bine,
alex