emilian valeriu pal

Și aici, ca și în în celelalte texte postate, aveți diacritice lipsă și probleme cu spațierea când vine vorba de semnele de punctuație.
În plus, e de recomandat mai mult lucru pe text, pentru că prozodia scârțâie: nu se menține cadența, ritmul, rimele sunt facile sau forțate, iar conținutul ideatic pendulează între clișeu și banalitate.

La început nu mi-a venit să cred că e un text semnat Ștefan Petrea, mă gândeam chiar că ar putea fi de stea roșie. Dar mi-am zis: stai, vorbim despre Ștefan Petrea, cel care nu învață nimic din ce i se spune sau din greșeli, sigur va dezamăgi. Și am avut dreptate.
La un text care începea atât de bine, când ai ejaculat (că altfel nu pot să zic mai elegant) uneltele organelor genitale, cu indulgență l-am băgat în atelier, poate mai vede cineva și se minunează.

pe care ai putea foarte bine să-l desfășori ca pe o rolă pe un aparat din acela vechi de cinema, să-l proiectezi pe toți pereții singurătății in timp ce mesteci cuminte fragmente din alte vieți cu cireșe amare. Sau portocale.
Sau mămăligă cu zahăr (în cazul unora).

Un text asistolic, așa cum îi șade bine unei poezii care iese din zona de confort a autobiografismului și se instalează autentic pe câmpiile neurastenice ale cerebralului.

Erika v-a explicat cât se poate de clar și îngroșat că e vorba de diacritice, nu de semne de punctuație. Iar modificările se fac pe textul postat deja, atâta vreme cât sunt corecturi de formă sau adăugiri care nu-i schimbă fondul. Faceți o postare nouă atunci când e vorba de un text nou, nu de același text refuzat anterior pentru corectură.

Attenborough: Oul, acest miracol al naturii
Titlul original: Attenborough's Wonder of Eggs
A fost pe Viasat Nature, dar probabil se poate găsi pe net.
De obicei, la o stare de poezie veridică se ajunge prin întâmplări sau amănunte neverosimile, cel puțin în cazul meu, care au tendința de a smulge zâmbete după ce sunt trăite.

adeptul poemelor despre poeme, dar aici din punctul meu de vedere e doar o reflexie a alegerii în fața căreia se află lumina: artificial sălbatic sau natural domestic.
Suficient de concentrat și bun în opinia mea, cât să te uiți numai în lumină ca să nu-ți vezi umbra.

Am revăzut, culmea, înainte să dau cu ochii de textul ăsta, un documentar făcut de David Attenborouh în care explica fascinația lui cu privire la acest nebăgat în seamă miracol numit ou, iar aici ai rezumat perfect atât forma, dar și esența oului. Cumva, însă, lecturând textul, senzațiile de început amniotic s-au amestecat cu durerea membrului fantomă, ceea ce, din punctul meu de vedere spune multe despre expresivitatea textului.

O poetică a neputinței urlată cu toți rărunchii singurătății lui Hansel, obligat să privească maturizarea lui Gretel. Cel puțin din punctul meu de vedere.
PS. Ai două diacritice inversate în versul doi din fragmentul cinci.

Pentru cursivitatea textului dar și pentru atmosfera lui cosmopolită, personal aș înlocui versurile "statuia lui Hristos din Rio de Janeiro" cu "statuia lui Cristo Redento".
Dincolo de asta, un text excelent de bine condus; când ai impresia că se lungește nepermis, tocmai atunci se strecoară câte o imagine de o ghidușie poetică greu de intuit, care te face să continui lectura până rămâi fără aer. Sau perplex.

Singurul lucru cu care nu mă împac este soneria de la ușa timpului, care îmi pare oarecum gratuit. Dar asta ține de percepția mea și nu afectează cu nimic amfora asta blecheriană în care s-au contopit oasele. Pentru că din măduva lor s-a scris aici în limba stelelor.

un discurs cap coadă ca un balet între artificial și uman, fără prețiozități inutile și dulcegării de sezon. Sau poate inteligență artificială care se privește în oglindă și devine conștientă de diferența dintre realitatea augmentată și cea virtuală.
Chapeau!

Nu așa se procedează. Erika v-a atenționat cu privire la diacritice dar nici v-ați obosit să o luați în seamă și ați retrimis textul fix cum l-ați postat. Mai mult decât atât, ați postat anterior fix același text cu fix aceleași greșeli, text care a fost refuzat pentru corectură. Dvs, în loc să corectați primul text, ați recurs la o nouă postare pe care vă încăpățânați să nu o corectați. E alegerea dvs să respectați sau nu regulamentul. Dar vă asumați și consecințele.

Tu ai șters textul pentru că am lăsat un comentariu negativ, nu pentru că voiai să scrii ceva mai bun. Dacă ai fi avut intenția asta nu ai fi sărit ca ars să reclami un abuz al editorilor.
Un autor asumat își asumă toate criticile, indiferent dacă sunt pozitive sau negative. Dar tu ești incapabil să suporți opinii negative, pentru că nu e prima data când ștergi texte care au feedback negativ.
Dacă tu consideri textele tale capodopere inaccesibile nouă, muritorilor de rând, de ce le mai postezi aici?

Fie nu ai înțeles nimic, fie te faci că nu înțelegi. Dovadă și ultimul tău comentariu prin care te cramponezi de un text, deși antecomentatorii îți reproșează lipsa de perspective, atitudinea și încăpățânarea de a nu evolua.

V-am refuzat textul postat anterior pentru că atât eu, cât și colega mea, Otilia, v-am explicat că locul textelor in limba engleză nu e aici.
Nu e prima oară când postați in dispreț față de regulile siteului și față de activitatea editorilor.
Personal, consider că doar vă bateți joc de noi. Nimic în plus sau in minus.

un text ok, pentru că incepe bine, dar imediat vine acel lipsit complet de grație „sa sug din sânul ei”, sintagma care în sine nu e dizgrațioasă, dar tu ai folosit -o de prea multe ori și în prea multe sensuri derizorii, astfel încât nici statutul de clișeu nu mai are. Și continui in vrie cu aplauzele râsului, matca ridurilor, expresii pe care le-ai folosit în cel puțin jumătate din cele peste șase mii de texte postate aici.
Spre final încerci să te redresezi dar tuflești tam-nesam găurile hainei acesteia, o inversiune gen șase sași în șase saci, care împleticește limba oricui i-ar trece prin cap să recite textul ăsta.

PS. Las acest comentariu pentru că am aprobat textul în pagina principală. Dacă, însă, văd sub textele viitoare chestii de genul: dar aici cum e? sau am nevoie de opinii ca de aer, voi refuza direct textele fără nicio explicație.
Dacă am ceva de spus, spun, dacă nu, nu îmi place să vorbesc de dragul de a mă auzi vorbind. Oricum vorbesc singur, pentru că la tine singurul limbaj care contează e lauda, criticile te fac firoscos și-ti arăți colții, dar de schimbat ceva, nici vorbă.

O schimbare de registru, dar aceeași voce.
Nu pot să fac altceva decât să fluier admirativ și să zic cu invidie: excelent.

îmi place jocul ăsta dureros de lucid și atât de firesc așezat în zvâcnirea textului. E greu să scrii fără exaltare sau fără apocaliptic despre o asemenea temă, însă aici nu cred că se pune problema. E totul la locul lui, ca și cum ai netezi dimineața patul în care nu ai dormit și ai ieși din tine fără să încui ușa, în speranța că seara te vei întoarce și vei găsi totul în ordine.

Dumnezeu n-are treabă cu textul ăsta. Degeaba ați muncit, precum spuneți o noapte întreagă, pentru că ați muncit pentru nimic. Recitați propriul text și întrebați-vă: ce a vrut să spună autorul?
Dacă reușiți să găsiți măcar o umbră de mesaj, de idee poetică principală, dincolo de aceeași înfiorătoare mutilare a limbii române, vă rog să ne-o împărtășiți și nouă. Ideea.