Copiii

La început nu mi-a venit să cred că e un text semnat Ștefan Petrea, mă gândeam chiar că ar putea fi de stea roșie. Dar mi-am zis: stai, vorbim despre Ștefan Petrea, cel care nu învață nimic din ce i se spune sau din greșeli, sigur va dezamăgi. Și am avut dreptate.
La un text care începea atât de bine, când ai ejaculat (că altfel nu pot să zic mai elegant) uneltele organelor genitale, cu indulgență l-am băgat în atelier, poate mai vede cineva și se minunează.

Asa se intampla cand cineva se crede geniu pustiu. Toti ii vor raul, invidiosi pe talentul lui. Si totusi, nu stiu de ce ejacularea asta mi se pare preferabila imaginii cu mama care il fată. Un astfel de "creator" nu face cinste acestui spatiu.

Mai-mai să cred că, citind primele patru versuri, te-ai apucat chiar să scrii oareșce, oareșcum. Era bun până acolo.
Dar nu. Ți-ai băgat, citez, organele genitale în toate.
Pe undeva, e bine că, sporadic măcar, te-ai lăsat de tămplăria de lux a sicrielor goale, adică de uniforma formelor fixe și nobile care ascund, în cazul tău, cadavre puse pe ațe. Care nu sperie și nici nu sensibilizează pe nimeni, apropo de niciun apropo.

Căndva, am crezut că am fost prea dur cu tine, spunându-ți repetat că n-ai talent, că folosești haosul ca să dai sens formei, nu invers. Acum, văzându-te și-n vers liber, realizez că trebuia să fiu și mai dur. Poate te lăsai. Și-n vremea aia, hrăneai un pui de curcă.
Prin tehnica versificației pe care ai deprins-o în N ani, tu crezi că știi unde e inima doar pentru că ai un bisturiu. Iar noi, care-ți reproșăm, suntem asistenții tăi doar pentru că avem măști. Este?

Ei, nu-i chiar pui ce crezi că-i cui, nici prea curcă, că te-ncurcă acea furcă încropită a talentului.
Ta-dam!

E incredibil cum, după atâția ani de vers clasic, nu ai deprins rigoarea și tabietul versului alb. Știu mulți copii netalentați care au reușit după doar doi ani a câte trei luni.

Despre text, se vede clar că al 5-lea vers începe un nou text, dar se leagă disperat de primele 4 versuri prin sintagma - oamenilor albi. "Ligament conceptual ar spune unii pretențioși, sperănd la rezoluția eliptică de sens. Un soi de concluzie strict estetică, specifică lui Stănescu de după anul '79, Barbu, sau Naum. Poate și Chichere - înainte s-o ia razna și să scrie trei volume pe an. Sau trei sute de texte, ca tine.

Nu ai concept, idee, suflu, trăire... și nici mijloace de exprimare. Lipești la ele ca zugravul fără perete, care e văr cu arhitectul fără proiect. Iar când nu nimerești casa, bagi arhaisme. Arhaismele salvează mereu, prind mereu la intelectualii cu neveste sensibile.

Aș mai zice, dar nu pot trece de "copil, plăns, albine, cules și petale". Mi-amintesc de Cazimir. Cazimir pe care n-am avut-o. și mă pocnește iremediabil un plâns topîrcean.

dacă mergeți pe linia primelor patru versuri era ceva. Sunt învățăcel pe aici.Cand am ajuns la organe genitale s-au întors literele pe dos. Pacat! Se poate duce intr-o zona erotica o poezie dar fara vulgaritate.Mi-ar place sa mi se lase si mie com.si sa am ce învăța din ele.
" Copii râd întristand orgasmele noastre" ...oare numai mie mi se pare absurd acest vers?
Nu am înțeles cu adevărat comentariile pana nu am intrat sa citesc poezia! Păcat mare păcat, va irosiți talentu cu asa ceva!