anatomy for a disaster

8 februarie Azi e o zi kamikadze. Fiecare ar trebui să-și facă rost de o zi kamikadze. În care să-i provoci pe toți să nu mai existe. O zi în care să te așezi pe marginea patului și să aștepți. Nu contează ce, doar așteptarea e importantă. Eu aștept să facă liniște vocile din capul meu. Frig, foarte frig. Fumez și tremur necontrolat. Dimineața e un câmp de vânătoare înghețat pe care aleargă câini cu oameni-iepuri în gură. Semiîntuneric. Blue american. O senzație stranie de oraș părăsit în care caut morții prin buzunare. Nu-mi dau seama dacă am ochii întredeschiși ori dacă astăzi rația de lumină s-a redus la jumătate. And i say thank you mum. Hy mum. Exercițiu de imaginație: astăzi sunt Hitler. Orice om e un fel de Hitler, altfel n-ar putea să-și vadă de viață. Așadar sunt Hitler, conduc un popor de celule și alveole. Vine momentul în care mă pregătesc de noi invazii. Bineînțeles rasa mea trebuie să fie pură. Fiecare zi e o Moscovă necucerită. Există momente în viață când nimic nu merge bine, bastarzi ai memoriei sau pur și simplu lucruri făcute să arunci vina pentru prăbușirile tale. Le pun stea galbenă, nopțile albe devin nopți de cristal în care încep epurările. Jumătate din momente le spânzur pe străzi virtuale, arunc cu pietre în ele, siluiesc femeile acelor clipe. Restul momentelor le înghesui ca pe niște vite și le trimit în lagăre de exterminare. În urma lor pun gândurile să scoată dinții de aur de pe dantura trecutului. Uneori când ninge, ninge cu cenușa unor trări, alte trăiri se uită cu groază își strâng copiii la piept apoi se întreabă când le va veni rândul. Și totuși, există o Moscovă, o zi hotărâtă să reziste asediului. 7 februarie N-ai înțeles nici acum că tocmai lucrurile nespuse ne fac ceea ce suntem. Și ce-ar fi trebuit să spun? Că sunt tot mai conștient de faptul că ne auzim tot mai rar și că în cele din urmă vom sfârși într-o rutină compulsivă în două lumi separate și totuși identice? Că n-am fost decât omul potrivit la locul potrivit, un fel de dirty harry care să-ți rezolve rapid morțile pe care le-ai fi clasat cu autor necunoscut? Ãsta e felul meu de-a te iubi. I really need more coffe. Patetic până acum, nu? Trebuie să înțelegi că am ajuns la momentul în care nu-mi pasă. Ascult în neștire Blue american și nu-mi pasă. Mi-aș dori să fiu beat, atât de beat încât toată lumea să se învârtă cum am văzut în ring of fire și eu să mă grăbesc să scot lumea din priză. Apoi să vomit pe covor. Iar dimineața, ușurat, s-o iau de la capăt. Altfel. Pregătire la cor. Sunt tenor 1 și încă un tenor al dracului de bun. Îmi place să cânt. Mai ales piesele bizantine au o armonie care-ți face pielea să se încrețească de emoție. De fapt, orice armonie firească stârnește emoție. Nu numai cântată. Am văzut la altiste o femeie cam de vârsta mea și cât mine de înaltă. Nu știu prea multe despre ea, nici măcar cum o cheamă. Știu doar că e profesoară de engleză. Mă întreb dacă ar putea fi soția mea. 6 februarie Mi-e dor de tine. Cuvintele au rămas suspendate de telefon ca niște prosituate așteptându-și clienții. Puțin amețit, dar lucid. Azi-noapte am adormit cu televizorul deschis. Maică-mea a intrat în cameră a bombănit ceva de factura la curent apoi l-a stins. Nu e prima oară. În mod cert nici ultima. And i say thank’s for all the mommy things she’s done. Prevăd o zi proastă. Ca niște țâțe sterpe din care oamenii sug scâncind după laptele vieții. Pe seară niște cunoscuți dau o petrecere. Merg și eu mai mult mecanic, mai mult să consum rația zilnică de pași pe care trebuie să-i fac obligatoriu. Dacă nu prin cameră atunci aiurea.. Petrecerea se ține într-o baracă de lemn din care răzbat niște chiote și muzică. Un fel de sicriu în care toți dansează cu trupuri invizibile. Stau afară, fumez zgribulit, nu cunosc mai pe nimeni. Băeții ies și ei la fumat mă roagă să le spun bancuri mă întreabă dacă vreau ceva de băut. Apar vreo două fete dispar în sicriu în urma lor unul zice că s-au făcut bune. Zâmbesc de complezență să nu par ciudat. Brusc mi-e poftă să fac duș cu tine. Să te lipesc de faianța udă, să-ți aud sânii pocnind în apă, să-mi înfig unghiile în fese iar piele ta să aibă aromă atât de puternică încât să o mușc până la sânge iar gustul tău sărat să-mi săgeteze maxilarele de atâta plăcere. Să-ți țin capul sub apă și când ești aproape sufocată să-ți umplu plămânii cu aerul meu. Hai să intrăm, mă trezește un prieten. Strivesc țigara de scândurile sicriului. Din el răzbat chiote. * (draga mea îți voi spune câteva lucruri fără sens tu ai să crezi că sunt beat nu-i nimic dreptul tău să crezi ce vrei să te fuți cu cine vrei să plângi după cine vrei probabil sunt beat dacă aș fi poet ți-aș spune că îți scriu dintr-unul din cele șase miliarde de universuri multe din ele întoarse pe dos dar nu sunt poet așa că am dreptul să beau și să vorbesc fără sens deși mie mi se pare perfect logic ca orice dramă cretină să aibă de toate mai puțin sens în primul rând m-am hotărât mîine voi merge în rai ai să mă întrebi de ce mâine și nu acum e foarte simplu astăzi mai am câteva lucruri de făcut ca de exemplu să-mi încălzesc picioarele în rai există o limită legală de temperaturi ale trupurilor o limită sub care rămâi pe dinafară acum ai să mă întrebi cum voi ajunge acolo vezi draga mea te cunosc destul de bine ai devenit previzibilă e șpaga mea cum ajung acolo am să-ți spun mai târziu n-am să-ți dau voie să faci paradă cu durerile tale așa am pus și eu botul crezând că îți trebuie oameni dar tu n-aveai nevoie de oameni tu aveai nevoie de comprese sterile ca nu cumva rănile tale să se infecteze mai tare așadar voi merge în rai știi tu locul acela unde se duc amanții nefericiți tot timpul am zis că dacă oamenii buni au un loc unde vor fi răsplătiți de ce n-ar avea și amanții un loc al lor amanții ăia care te fut până crezi că în tine are loc căderea bastilliei te rog nu mă contrazice știi că am dreptate merită să li se întâmple ceva bun măcar o dată daccă auzi acum un zgomot ciudat să nu te sperii e gâlgâitul sticlei care aș fi vrut să fie de vodcă deja simt privirea ta dezgustată te înțeleg unii oameni sunt făcuți pentru lucruri mărețe ori să poarte haine de blană și manșoane de vulpi argintii alții sunt făcuți doar să golească sticlele pe care primii nu le beau pentru că sunt pudibonzi acum o să-mi spui tu că sunt previzibil da draga mea sunt fericit de previzibil niciodată n-am ținut să par altfel de aia și zâmbetul meu era axa în jurul căreia te roteai ca o planetă în chinurile big-bang-ului de aia când reveneai cu picioarele pe pământ erai cuprinsă de frică pentru ceea ce aș fi putut să însemn te schimonoseai de parcă ai fost victima unei explozii radioactive draga mea să revin la partea cu raiul deși nu mai sunt multe de spus știu că ți se pare că meriți chiar tu mi-ai spus când stăteam amândoi goi și mă trăgeai de păr pe-atunci credeai că meriți mai mult de la viață nu niște nenorociți care habar n-au de nevoile tale când ai dat peste mine îți curgea sânge din coapse încercai pe rând toate durerile cunoscute și necunoscute pe atunci eu credeam că ziua urmează nopții pentru că așa e normal că respirația are doi timpi și că sexul e un fel de a scrie în celălalt cu sinceritate cam tot ce însemni nu știu ce ți-a cășunat într-o zi că m-am trezit în plin șantier ai adus buldozere și o grămadă de utilaje nici n-am avut timp să mă îmbrac ai făcut din mine o autostradă cu o singură bandă pe care circulai reversibil și pe deasupra din loc în loc aveam și borne naive frumos colorate cu disperare de la nivelul pământului mai exact de unde sunt eu acum lucrurile se văd mult mai simplu ai exersat mersul la braț în biserică și rugăciunea mecanică apoi te-ai apucat de regie îmi dădeai telefon mă puneai să-ți ascult mersul pe tocuri mă întrebai cu ce seamănă acum știu în zilele bune seamănă cu depărtarea în zilele proaste cu un ciocan pneumatic ce înfige cuie în mâinile mele nu mă înțelege greșit și nu-ți fă probleme mi-ai spus că ți-e frică te cred ți-ai creat o realitate credibilă în care intri și ieși din oameni după bunul tău plac e ok ți-am răspuns norocul tău e că sunt prost ori numai om deși e un preț cam mare pentru raiul în care mă duc să fim sinceri eu n-am însemnat altceva decât unul care te-a futut până ți-au pocnit oasele și-ai ieșit din cocon ai fost fericită pentru că ai crezut că nu se poate nu-ți cere iertare pur și simplu e omenește astăzi îmi încălzesc picioarele deși mi-ai zis că n-o să lași nici o cădere să se apropie de mine într-o zi un om poate însemna tot iar în alta nimic așa mi-ai spus de la nivelul pământului se vede totul extrem de simplu într-o zi ai fost tot mâine poate nimic atunci o să-nțelegi că un director de șantier cu cap proiectează autostrăzi cu mai multe benzi de circulație important nu e drumul doar ci pe câte cărări te poți întoarce ps. dacă tot vrei să știi cum se ajunge în rai iubește până înghiți pământul de atâta durere)