Emilian Mitrovici

Ruga lui Iona auzită pănă în adâncurile pământului și giulgiulpietrificat în mijlocul creștinismului spaniol - e ceva de neuitat.
Frumos și divin.
Vizitează-mă...

DRagoste neclară și opiesă de teatru absurdă în desfășurare - orgoliu de actor, orgoliu de artist...
Vizitează-mă...
Domnul Luther.

urbanismul și efectele sale, golirea de sens la care adăugăm urbanizarea...
Vizitează-mă...
Domnul Luther.

Se încearcă a fi o mistică, o dragoste prescrisă stănescian, poate și o poezie foarte bună, dar toate acestea și îmbinările abstracte pline de sens și savoare sunt... goale.
Este epigonie curată atunci când încerci să faci să pară că toate acestea reprezintă o poezie bună, dar știm noi - e un fals, o copie...
Vizitează-mă...
Domnul Luther.

O enumerare de cuvinte-cheie fără însă a descuia ceva, fiindcă sensurile le știm toți... devenind doar enumerate.
Vizitează-mă...
Domnul Luther.

eșafodul tău este de natură postmodernistă, dar este trist să copii curentele altora fără să imprimi nota personală de egoism și deziluzie.
Ești o copistă...
Vizitează-mă...
Domnul Luther.

Nu înțeleg pentru ce o fi steluța, dar mă rog...
Totul pare atât de un arghezianism postmodernist...
interesant - se începe cu o meditație profundă, se continuă cu o rugă simplă și apoi iar se trece în transa unei spovezi singulare.
O aducere deaminte a universalului în personal și invers, meriți poate un \"oscar\", dar cu siguranță nu o steluță...
Demult nu am gustat o poezie bună, totuși îi lipsește ceva...
De la domnul Luther pentru doamna Gabriela.

A îmbina rugăciunea cu stările depresive este nepotrivit, asistăm la o denaturare a lumii în care trăim, o secularizare profundă... totul deodată are iz de bacovia...
Banal, prea banal...
De la domnul Luther pentru domnul Alexandru.

O epigramă sterilă, doar atât...
De la domnul Luther pentru doamna Lory

O joaca, o ardere de joaca, sau doar o suita de senzatii adunate intr-o impresie de nonprofit al gandirii literare. Senzatii lipite de corp, un fel de corespondent intre spiritual si matereal...
Interesant...
De la domnul Luther pentru doamna Motoc.

O epigrama nulă și grosolană, care nu-și are locul, sunt doar câteva rânduri pentru a atrage atenția, o dedublare a \"evangheliștilor\". În concluzie ești jalnică...
Ce mă îngrozește arta fără valoare ce se vinde ca pâinea caldă!
De la domnul Luther pentru doamna Prodan.

O sesizare remarcabila domnule Negoescu privid tenta expresionista de la inceputul poemului.
Cat despre dvs, domnule Cozan, ar fi mai bine sa va luati povestile si sa le spuneti cuiva care este interesat de pledoaria de \"aparator al unei vacarite\". Doamna in cauza pe care o aparati atat de mult nu face distinctia intre eul liric si eul creator, nu intelege misterul inlocuirii spiritilor si face glume care sunt gustate poate in sezatoarea lui Paunescu.
Domnule Peia, puteti sa serviti gogosile in alta parte - pe mine, va spun sincer, nu ma intereseaza.
Cat despre domnul Zabet m-au amuzat teribil prostiile turnate pe aici - iti spun sincer ca nu am intalnit ceva mai cretin si mai prost decat persoana ta si cu acest lucru am incheiat discutia, comunist pesedist si umflat cu ignoranta unei societati bolnave de sifilis intelectual.
Auziti, intelectuali de mana a doua, rochia de mireasa in schimbul camasii verde de legionar reprezinta momentul de acum cand dati cu zaruri pentru ca sa primiti camasa imaculata a Mantuitorului. Personajele sunt schimbate pentru a ascunde misterul asa cum a facut Da Vinci cand o picta pe Mona Lisa, desi in spatele frumoasei din tablou se afla un barbat - hermafroditul in toata splendoarea sa.
Deci intrebarea simpla oare arhanghelul de gen nu e de gen hermafrodit?
Inainte sa spuneti un lucru trebuie sa va ganditi bine, fiindca in caz contrar pastrati mirosul imputit al arhiereilor iudaici - Marx si Engels.

Mie spusele tale îmi sună a povești bine lustruite, ca să am impresia că ai un grad înalt de inteligență, dar nu este deloc așa, ești redus în \"domeniul intelectual\" și poveștile de mai sus poți să le spui colegelor tale de gimnaziu.
Ești un prost educat din următoarele motive:
1. Ai intrat într-o dispută fără să fii invitat și fără să cunoști tema acestei discuții sterile cu doamna de mai sus.
2. Ca să-ți arăt cât de impotent este spiritul tău analitic voi dezvălui misterul primului text:
Totul gravitează în jurul războiului,iar primul născut al său este moartea, avem de a face cu lupta eroului împotriva morții - este o luptă mistică fără limite și în același timpo căutare gnoseologică pe calea mântuirii creștine... de aici începe totul...
Moartea cade precum în meteorit în speranțele de viață a luptătorului, pare să vină dincolo de univers, dincolo de sori și stele căzătoare căpătând dimensiuni uriașe, fiindcă prin distrugerea pe care o provoacă adună în ea toate suferințele , durerile și întreaga agonie posedată de creația strivită - trăgând astfel o tranșee între bine și rău. Lovitura morții este exact în inima omului de sacrificiu, cavalerul în alb cade în fața carului de luptă în care stă \"le chevalier noir\". Inima - centrul arborelui sacru ce crește în grădina divină pare să-și verse seva, sângele peste un trandafir alb, devenind roșietic deodată.
Petalele dispar, polenul se împrăștie prin toată lumea dând de veste că viteazul legionar a murit aproape învins de moarte, dar vrejul de trandafiar oricât ar fi de slab și uscat totuți reușește să păstreze acel picur de viață în el și deodată un sunet din depărtare îl trezește... Acel legionar începe să iubească moartea așa cum iubea viața și își dă seama că de fapt nu a murit, ci doar s-a metamorfozat în \"altceva\", că visele sale despre țară și neam sunt foarte profunde, iar scopul său primar este învingerea dușmanului chiar și \"dincolo de moarte\"... Astfel face schimb cu moartea în veșminte și preluând rochia neagră de măritiș devine o moarte dintr-o eră apocaliptică care se mărită cu rivalul...
Cât despre povești cu zâne și frustrări ți le poți citi când dorești, aici e nevoie de artă cu adevărat.
Pa, domnule mucos.

Doamnă Barac, ați încercat să înfloriți pe seama ofenselor inițiale, dar nu mă impresionați deloc, se vede foarte clar că sunteți o școlară din gimnaziu. despre ce Academie vorbiți. cea română? Aveți nevoie de încă jumătate de secol, ca să citați tâmpeniile unor retardați din cadrul Academiei căreea sperați să-i ștergeți geamurile. Cât despre \"nuntă, perle și sandale\" și un mucos din clasa a treea vă poate spune că această poezie nu are nici o nuanță matrimonială. Este vorba de tragedia din timpul erei de autoritate, când mișcarea legionară a rezistat comunismului iudaic și \"impotenței\" politice a marilor partide - se poate vedea trimiterea la epoca prezentă, când genul de persoane din care faceți parte trăiesc în compromis venal și emană ignoranță.
De la domnul Luther pentru doamna Barac

Este votat Cel mai prost text din câte am lecturat -
ține drept premiu steaua ceaușistă!
Fără respect pentru domnul Ioan de la domnul Luther.

De epigoni ai auzit?
Te încadrezi perfect.
Cu respect - de la domnul Luther pentru domnul Gelu.

Doamnă Barac, nu am afirmat că sunt supărat pe dvs, dar dvs în calitate de proastă cu școală faceți mai mult scandal decât prostul de la țară. Se vede că încercați să mă impresionați cu farse răsuflate din timpul gimnaziului, dar nu reușiți să păreți decât ridicolă.
E jenant de-a dreptul!

Copilul căutând pâine și apă în sânul maicii sale îmi amintește de senzația când ucizi un suflet luându-i viața și șansa de a fi servit la cina cea de taină. Copilul mort oferă mamei sale un pretext de rugăciune adâncă care nu ajută cu nimic - vinovăția lui iuda i-a pregătit însă \"masa morții\". Scormonirea uterului pentru a scoate în bucăți copilul decedat pare să facă o lumină mai obscură în această lume a frângerii libertății.
Pentru doamna Alina de la domnul Luther.

Doamnă barac, ambele comentarii sunt niște caricaturi; sugestie - vindeți caricaturile în altă parte. În caz că nu știi să faci artă, nu trebuie să vii aici dezgolindu-ți neroziile, mergi la păscut ovinele. Poate acolo te vor învăța distincția între păscut și tuns, între comentariu și ofensă!
Semnat - Domnul Luther.
P.S. În groapa de obuz bomba niciodată nu cade, fiindcă ținta trăgătorului nu este mereu aceeași, acest lucru se învață la Academia Militară.

Doamnă Erika, cerul albastru cu nuanța sa flămândă ca ființa care aparține pământului să-lprivească la nesfârșit în timpul unei zile de vară caldă. E o dublură între ea și el, între spirit și suflet - unul privind prin clarul ochilor albastrul cerurilor, altul întors spre Unu privește numai în sine, în privirea rară de un albastru fulgerător. Totul durează numai o clipă, fiindcă admiratorul naturii \"de sus\" dispare imediat îmreunându-se cu dublura sa în rătăcirea gărilor unde nu suntem așteptați de nimeni. Viața e drumul între două gări pustii...
Semnat - domnul Luther.