Poezie
cazane
înțărcarea lui bogdan
3 min lectură·
Mediu
îl fierb pe bogdan într-un cazan mic pentru albit rufe
îl fierb îl pregătesc pentru cină
poate voi face și-o salată de avocado cu usturoi
nu-l perpelesc nu îl prăjesc nu mai am vârsta digestiei barbare
el uite începe să miroasă bine
a izmă a mormanul bunicii din cimitirul de ziua a șaptea
chiar acum îmi amintesc și spun că-mi amintesc
crucea ei și dincolo de plasă gardului bolindete își duce capra la deal
îl încing pe bogdan între sânii mei
uite ca’ncepe să miroasă a lapte el doarme între sânii mei excitați
cu sfârcul drept între index și degetul mare
i-am cântat de leagăn l-am invitat la cină
mi-am pus la difuzor vocea blândă
i-am turuit o vreme despre dragostea matură
despre ce rămâne după ce totul s-a înfăptuit
iar despre asta totul s-a spus
am vorbit și apoi m-am oprit
am conchis că am laptele bun
bolindete îmi aruncă o privire pe sub pălăria ponosită
a zis bună ziua și în gând uite-o și pa’asta dă la bucurești
nu vede câți balauri a crescut pă mormanul lu’ masa’marea
lui bogdan am poftă să-i nasc un om mare
să-l amestec cu o merdenea și o gură de cola
un fum de marlboro un junghi o minciună o trădare
și alte porcării înghițite între micul dejun și cină
tresare în somn faceți liniște ce dracului aici doarme un copil
se răsfață în cazan cu un sfârc în gură visează cum că
dacă asta va fi scris biserica va fi închisă unde cartea va fi citită
visul visat copilul dat în clocot a treia oară sfârcul mușcat oala fluieră
uite am făcut un om mare de izmă cu bogdan
un om mare unic la părinți siamez bogdanbogdana fiica lui fiul ei
popa îl scufundă iar în cazan încă o taină vom degusta la cină
iar eu nu îi voi face pomenire vreodată și voi uita că acum mă vede ce fac
din cazan în cazan se va duce întoarce
raiul cazan iadul o vază rubinie cu lalele de plastic pe cruce
acum râde în somn despre el ea se scrie simt o căldură în piept
un sân crește altul se suge
are laptele bun
o să tai balaurii o să las pământul reavăn respirând peste piept
bogdanbogdana mai vrea întinde un deget încet
atinge îl arde e rece afară e bine-n cazan
tresare și-l linge
s-a trezit
promite nu mai fac niciodată
uite se face noapte hai la culcare
acum ești înțărcat
m-a înțărcat
0185.931
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Barac Grigore
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 413
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 47
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Barac Grigore. “cazane.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-barac-grigore/poezie/174512/cazaneComentarii (18)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Odin cazan in cazan se va duce intoarce
raiul cazan iadul o vaza rubinie cu lalele de plastic langa cruce
acum rade in somn despre el ea se scrie simt o caldura in piept
un san creste altul se suge
ai grija la langa cruce, zgarie .. si mai ai cateva, in rest, foarte placut.
cu drag
raiul cazan iadul o vaza rubinie cu lalele de plastic langa cruce
acum rade in somn despre el ea se scrie simt o caldura in piept
un san creste altul se suge
ai grija la langa cruce, zgarie .. si mai ai cateva, in rest, foarte placut.
cu drag
0
CVAlesul
Alesul cailor este paianjenul.
Alesul paianjenilor este elefantul.
Alesul alesilor este neintelesul,
este streinul,
cum fata de riu este inul.
In ales te imbraci de singuratate
cu moarte.
Voi nu stiti, dragii mei, ca sunteti morti
si cind miscati, ca sunteti trasi la sorti,
ca n-aveti Rubicon,
ca n-aveti Domn,
ca este nu este.
Ce poveste !
Nu exista timp, dragii mei,
Ah, vai mie, vorbesc mortilor !
(Nichita Stanescu)
Alesul cailor este paianjenul.
Alesul paianjenilor este elefantul.
Alesul alesilor este neintelesul,
este streinul,
cum fata de riu este inul.
In ales te imbraci de singuratate
cu moarte.
Voi nu stiti, dragii mei, ca sunteti morti
si cind miscati, ca sunteti trasi la sorti,
ca n-aveti Rubicon,
ca n-aveti Domn,
ca este nu este.
Ce poveste !
Nu exista timp, dragii mei,
Ah, vai mie, vorbesc mortilor !
(Nichita Stanescu)
0
IGcarmen, mie nu imi e teama de cuvinte. imi e teama de altele. de acele altele nu ma pot apropia cu manusi. mi-as dori ca tu sa nu fi fost furata de peisaj. cu putina staruinta, dincolo de socul padurii nebune ai putea gasi minunatii. le-am impachetat in hartie de ziar dar am pus funda de atlas. iti multumesc pentru nichita. astazi se nastea...
am rectificat, ionut. ai dreptate. este mai bine asa.
am rectificat, ionut. ai dreptate. este mai bine asa.
0
EMSimboluri, fapte, accidente și aiureli de ultimă mână, totuși peste tot trece semnul \"laptelui-răsare\" care devene un sânge ce leagă enigmatic nașterea, moartea și legământul dragostei secularizate. Înțărcarea vine ca un baraj pentru trăirile superficiale, aducând renunțarea la stările primordiale - \"laptelui dintâi\" pentru a începe corvoada unor trăiri profunde.
De la Luther pentru Ioana.
De la Luther pentru Ioana.
0
OSDistincție acordată
e un poem de largă respirație, îmi place mult felul în care sunt mixate ideile și registrele stilistice.
incipitul se înrudește oarecum cu suprarealismul grotesc al imaginii copilului fiert în mămăligă.
n-aș putea face o selecție de versuri pe care să le consider \"esențiale\" sau \"definitorii\" pt. acest text, mi se pare că e un construct destul de complex, polinucleat, fiecare strofă corespunzând altui nivel de interpretare al textului (poem despre maternitate, despre sexualitate sau erotism cu valențe incestuoase, parabolă cu influențe arhaic-mitologice).
mi-a plăcut foarte mult.
incipitul se înrudește oarecum cu suprarealismul grotesc al imaginii copilului fiert în mămăligă.
n-aș putea face o selecție de versuri pe care să le consider \"esențiale\" sau \"definitorii\" pt. acest text, mi se pare că e un construct destul de complex, polinucleat, fiecare strofă corespunzând altui nivel de interpretare al textului (poem despre maternitate, despre sexualitate sau erotism cu valențe incestuoase, parabolă cu influențe arhaic-mitologice).
mi-a plăcut foarte mult.
0
Șnu stiu cand este scris acest text si nus tiu cat de implicat este dan dediu in acest text, poate este jam poate nu, oricum textul pune accent pe un ludic sexual destul de ieftin, cabala canibalistica sentimentala depozitata in cazan denota mai degraba o spoiala literara si nu un palimpsest arhaic/mitologic cum sugereaza cucoana de mai sus. Din pacate, acest gen de poezii fara tente ideatice profunde, fara un sentimentalism filozofic rafinat, nu pot dainui in memoria cititorului, este un text conturat si expediat de catre efectul placebo literar, cam ca majoritatea textelor ioanei, texte care din pacate, la scurta perioada de timp isi pierd din intensitate si devin nule. Asta pentru ca pe mine ca cititor destul de versat si amator de poezie de calitate, cu siguranta, acest text nu ma indeamna la un review, putem spune ca este un act sexual de scurta durata, cu plata pe loc si la revedere.
0
IGolga, recunosc faptul ca asteptam reactiile cu oarecare strangere de inima... ma bucur tare ca ti-a placut.
ionut, dan nu este implicat la nivel de scriere, asa ca poti fi mai bland sau mai putin bland, dupa cu te lasa perceptia si vibratia.
va mai astept
ionut, dan nu este implicat la nivel de scriere, asa ca poti fi mai bland sau mai putin bland, dupa cu te lasa perceptia si vibratia.
va mai astept
0
DMãi Ionuþ, vorbeºti numai prostii. Ce mã amuzã pe mine la tine e cã eºti pus serios cu burtica pe Dex de la o vreme ºi faci risipã de cuvinte aºa aiurea.
Încearcã sã fii(!!) mai natural. Uneori scrii destul de bine, cand nu urmaresti sa epatezi.
“oricum textul pune accent pe un ludic sexual destul de ieftin, cabala canibalistica sentimentala depozitata in cazan denota mai degraba o spoiala literara si nu un palimpsest arhaic/mitologic cum sugereaza cucoana de mai sus.”
Cum aratã, Ionuþ, un ludic sexual de “calitate”?!“Fara tente ideatice profunde”-m-ai spart, Ionuþ, nu altceva, mi-ai cutremurat fiinta. Dacã era prea “profundã”-nu stiu cum trebuia sã facã, dar dacã era!- o acuzai de hermetism si solipsism, ºi alte minunãþii.
ªi continui în aceeaºi notã.
=“fara un sentimentalism filozofic rafinat, nu pot dainui in memoria cititorului”-au vreo legãturã toate ãstea ce spui tu aici cu textul de mai sus?!Pot ºi eu divaga ore întregi despre un text fãrã vreo minimã coerenþã, de dragul unei “maieutici” inutile. Pot ºi eu sã brodez enºpe mii de sensuri ºi non-sensuri agãþãndu-mã de un element oarecare ºi lungind-o pãnã la Kula Lumpure ºi înapoi, aºa de dragul discuþiei.
Dar nu ºtiu dacã are rost ºi dacã nu mã plictisesc la un moment dat.
În defintiv, necazul meu e cã tu eºti unul din cei care se chinuie sã facã, sã scrie criticã literarã. Literaturã.
Dupã o vreme, ar trebui sã-þi dai seama cã îþi pierzi timpul degeaba-sunt lucruri mult mai importante decãt critica literarã, decãt literaturã. Ele, de fapt, sunt chiar cele mai lipsite de importanþã. Importante sunt atenþia, rãbdarea, toleranþa, înþelegerea, atât în “literaturã” cât ºi în ce mai vrei tu altceva. Care transcend literatura. Critica literarã, aºa cum o cunoºti tu de la Potop pãnã la Burgeri ºi Mcdonaldsuri, e plictisitoare, mereu neadevãratã, exterioarã textului, poeziei, stereotipã, rigidã. ªi e cam inutil s-o faci, în genere, decât dacã te plictiseºti cumplit ºi vrei sã faci pe inteligentul. Literatura, la fel.
Ca sã aibã într-adevãr valabilitate, ea trebuie sã fie un element adiacent poeziei, sã o continue, sã înþeleg ce vrea sã spuna textul respectiv chiar fara sa-l citesc, sa inuiesc prin el, sã se substituie creatiei “literare”.
Pentru aºa ceva, e nevoie de o altfel de criticã literarã, nu cum o cunosti tu.
Eu ma chinui de la o vreme sa critic, comentez, analizez un text, poezie, intr-un mod impresionist dar fara sa mint si sa exagerez, mai mult un fel de exegeza psihologica care sa deconstruiasca exclusiv mesajul poeziei si nu cum il scrie respectivul, cum il scrie sa treaca pe un plan secund, ca ceva accesoriu si frivol.
Important sa fie ce scrie si cat de adevarat e ce scrie cel in cauza. In schimb, noi trecem peste detaliile “minore”, de fapt vitale, importante, viata din spatele textului, singuratatea, dragostea, suferinta, durerea, sentimentul mortii prin care trece autorul-daca trece!- si plonjam direct la “critica literara”(unitatea, structura compozitiei literare, cliseele literare, ornamentatiile metaforice, elementele perimate, lipsite de expresivitate, actualitate, si asa mai departe, etc etc!).
Cumplit de tragic. Iertat fie-mi patetismul excesiv. Eu vreau sa inteleg ce-mi spune domnul poet, doamna poeta, dupa caz, sa ma identific cu ce spune el, ea, dupa caz, sa resping, atunci cand e cazul, sa demasc minciuna, atunci cand e cazul, ceea ce exista subliminal in spatele constructiei textuale, cuvintelor, sau sa fac piruete gratioase pe langa (text!) si tratate despre inadecvarea cuvantului cutare cu altul cutare, despre aliniatul doi mult prea apropiat cu al treilea, despre fonetica depreciativa pe alocuri si tonului putin relaxat, patetic chiar prin alte parti?!
Accesoriu, secundar, dar. Dar principal trebuie sa ma preocupe altceva. Ca si in viata, ca si la scoala, draga Ionut, trebuie depasite unele etape- recte critica literara, literatura!-altfel batem pasul pe loc si alergam “static”.
Eu inca simt ca tu esti prins in “literatura”, te agati de ea cu toata puterea, iti cauti salvarea in ea, nu stiu daca pricepi ce spun aici, sau sunt suficient de lizibil.
“Literatura”, “critica literara”-observi ca pe tot parcursul comentariului le-am scris cu ghilimele!-sunt subordonate conventionalului. Si conventionalul e mincinos. Pentru ca are raspunsuri pregatite la orice intrebare.
Si, in final, concluzionand, spun:inca unul pierdut pentru umanitate, inca unul pierdut in capcana literaturii. Semnul crucii-+.
(“Daca nu ne sesizam evolutia, ajungem o parodie(si nu mai stiu cum continua citatul!”-spunea Gandhi. Citat aproximativ. Ceva de genul.)
Ioana, onorat de semn. Si de “sinceritatea”lui-(sau “autenticitate” e mai potrivit?!). Vorbeam cu cineva, candva(?!)despre credinta in literatura, sa crezi cu adevarat in ceea ce scrii, si despre butaforie. O problema adevarata poate pentru generatia actuala. Eu cred ca esti o poeta “cinstita”, daca nu suna prea ridicol termenul. Si sunt de acord cu ceea ce scrii, in general, cum ti-am mai spus.
Minciuna e detestabila, cu atat mai mult in poezie. Sa scrii despre “imediat” intr-un limbaj propriu, sa nu-ti fie teama sa fii patetic sau chiar penibil uneori, sa “dai” cu tine de pamant, cum spunea cineva, inseamna sa-ti asumi un risc de la bun inceput. Si odata asumat, incepi sa lucrezi la propriile tale legi, sa-ti cauti propriul adevar, eludand schematismul si rigorile trecutului, exhibitiile actualului si asa mai departe.
Suferi, totodata, involuntar, un transplant ontologic.
Încearcã sã fii(!!) mai natural. Uneori scrii destul de bine, cand nu urmaresti sa epatezi.
“oricum textul pune accent pe un ludic sexual destul de ieftin, cabala canibalistica sentimentala depozitata in cazan denota mai degraba o spoiala literara si nu un palimpsest arhaic/mitologic cum sugereaza cucoana de mai sus.”
Cum aratã, Ionuþ, un ludic sexual de “calitate”?!“Fara tente ideatice profunde”-m-ai spart, Ionuþ, nu altceva, mi-ai cutremurat fiinta. Dacã era prea “profundã”-nu stiu cum trebuia sã facã, dar dacã era!- o acuzai de hermetism si solipsism, ºi alte minunãþii.
ªi continui în aceeaºi notã.
=“fara un sentimentalism filozofic rafinat, nu pot dainui in memoria cititorului”-au vreo legãturã toate ãstea ce spui tu aici cu textul de mai sus?!Pot ºi eu divaga ore întregi despre un text fãrã vreo minimã coerenþã, de dragul unei “maieutici” inutile. Pot ºi eu sã brodez enºpe mii de sensuri ºi non-sensuri agãþãndu-mã de un element oarecare ºi lungind-o pãnã la Kula Lumpure ºi înapoi, aºa de dragul discuþiei.
Dar nu ºtiu dacã are rost ºi dacã nu mã plictisesc la un moment dat.
În defintiv, necazul meu e cã tu eºti unul din cei care se chinuie sã facã, sã scrie criticã literarã. Literaturã.
Dupã o vreme, ar trebui sã-þi dai seama cã îþi pierzi timpul degeaba-sunt lucruri mult mai importante decãt critica literarã, decãt literaturã. Ele, de fapt, sunt chiar cele mai lipsite de importanþã. Importante sunt atenþia, rãbdarea, toleranþa, înþelegerea, atât în “literaturã” cât ºi în ce mai vrei tu altceva. Care transcend literatura. Critica literarã, aºa cum o cunoºti tu de la Potop pãnã la Burgeri ºi Mcdonaldsuri, e plictisitoare, mereu neadevãratã, exterioarã textului, poeziei, stereotipã, rigidã. ªi e cam inutil s-o faci, în genere, decât dacã te plictiseºti cumplit ºi vrei sã faci pe inteligentul. Literatura, la fel.
Ca sã aibã într-adevãr valabilitate, ea trebuie sã fie un element adiacent poeziei, sã o continue, sã înþeleg ce vrea sã spuna textul respectiv chiar fara sa-l citesc, sa inuiesc prin el, sã se substituie creatiei “literare”.
Pentru aºa ceva, e nevoie de o altfel de criticã literarã, nu cum o cunosti tu.
Eu ma chinui de la o vreme sa critic, comentez, analizez un text, poezie, intr-un mod impresionist dar fara sa mint si sa exagerez, mai mult un fel de exegeza psihologica care sa deconstruiasca exclusiv mesajul poeziei si nu cum il scrie respectivul, cum il scrie sa treaca pe un plan secund, ca ceva accesoriu si frivol.
Important sa fie ce scrie si cat de adevarat e ce scrie cel in cauza. In schimb, noi trecem peste detaliile “minore”, de fapt vitale, importante, viata din spatele textului, singuratatea, dragostea, suferinta, durerea, sentimentul mortii prin care trece autorul-daca trece!- si plonjam direct la “critica literara”(unitatea, structura compozitiei literare, cliseele literare, ornamentatiile metaforice, elementele perimate, lipsite de expresivitate, actualitate, si asa mai departe, etc etc!).
Cumplit de tragic. Iertat fie-mi patetismul excesiv. Eu vreau sa inteleg ce-mi spune domnul poet, doamna poeta, dupa caz, sa ma identific cu ce spune el, ea, dupa caz, sa resping, atunci cand e cazul, sa demasc minciuna, atunci cand e cazul, ceea ce exista subliminal in spatele constructiei textuale, cuvintelor, sau sa fac piruete gratioase pe langa (text!) si tratate despre inadecvarea cuvantului cutare cu altul cutare, despre aliniatul doi mult prea apropiat cu al treilea, despre fonetica depreciativa pe alocuri si tonului putin relaxat, patetic chiar prin alte parti?!
Accesoriu, secundar, dar. Dar principal trebuie sa ma preocupe altceva. Ca si in viata, ca si la scoala, draga Ionut, trebuie depasite unele etape- recte critica literara, literatura!-altfel batem pasul pe loc si alergam “static”.
Eu inca simt ca tu esti prins in “literatura”, te agati de ea cu toata puterea, iti cauti salvarea in ea, nu stiu daca pricepi ce spun aici, sau sunt suficient de lizibil.
“Literatura”, “critica literara”-observi ca pe tot parcursul comentariului le-am scris cu ghilimele!-sunt subordonate conventionalului. Si conventionalul e mincinos. Pentru ca are raspunsuri pregatite la orice intrebare.
Si, in final, concluzionand, spun:inca unul pierdut pentru umanitate, inca unul pierdut in capcana literaturii. Semnul crucii-+.
(“Daca nu ne sesizam evolutia, ajungem o parodie(si nu mai stiu cum continua citatul!”-spunea Gandhi. Citat aproximativ. Ceva de genul.)
Ioana, onorat de semn. Si de “sinceritatea”lui-(sau “autenticitate” e mai potrivit?!). Vorbeam cu cineva, candva(?!)despre credinta in literatura, sa crezi cu adevarat in ceea ce scrii, si despre butaforie. O problema adevarata poate pentru generatia actuala. Eu cred ca esti o poeta “cinstita”, daca nu suna prea ridicol termenul. Si sunt de acord cu ceea ce scrii, in general, cum ti-am mai spus.
Minciuna e detestabila, cu atat mai mult in poezie. Sa scrii despre “imediat” intr-un limbaj propriu, sa nu-ti fie teama sa fii patetic sau chiar penibil uneori, sa “dai” cu tine de pamant, cum spunea cineva, inseamna sa-ti asumi un risc de la bun inceput. Si odata asumat, incepi sa lucrezi la propriile tale legi, sa-ti cauti propriul adevar, eludand schematismul si rigorile trecutului, exhibitiile actualului si asa mai departe.
Suferi, totodata, involuntar, un transplant ontologic.
0
LZIoana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)
0
HSsimpatic danutzu asta facut la foc mic... bolindete m-a ingrijorat putin cu balaurii aia dar pe ansamblu intarcarea a iesit bine rau
a bientot
PS. titlul a fost ales pentru ca mi-a facut pofta:)
a bientot
PS. titlul a fost ales pentru ca mi-a facut pofta:)
0
IGluana, in mod sigur nu scriem despre aceiasi copii. cu o zi in urma, pe 30, fiul meu implinise o varsta frumoasa. in noi se savarseste nasterea si moartea, concomitent. ai un sentiment special cand gazduiesti universul in maruntaiele tale...
hanna, nu stiu de ce aici nu mai am aceeasi apetenta pentru avocado. astept sezonul rosiilor de care acolo imi era mereu pofta. dupa fierbere, am dorit sa iasa rau de bine, de bine de rau, si sa pot spune, dupa, curat murdar.
emilian, ioana a primit de la luther semnul si cam asa insemnase si ea. bine ai venit.
costin, eu nu scriu neaparat ce imi place si, cu atat mai mult, nu imi place mereu ce scriu. bifez clipele si nu regret ca le-am memorat.
dan, m-a bucurat ca ai inteles exact ce am scris si ma mai bucur ca nu iti mai sugi degetul. am riscat fara sa ma gandesc la urmari si uneori ma mandresc ca imi pot permite aceasta libertate. multumesc.
hanna, nu stiu de ce aici nu mai am aceeasi apetenta pentru avocado. astept sezonul rosiilor de care acolo imi era mereu pofta. dupa fierbere, am dorit sa iasa rau de bine, de bine de rau, si sa pot spune, dupa, curat murdar.
emilian, ioana a primit de la luther semnul si cam asa insemnase si ea. bine ai venit.
costin, eu nu scriu neaparat ce imi place si, cu atat mai mult, nu imi place mereu ce scriu. bifez clipele si nu regret ca le-am memorat.
dan, m-a bucurat ca ai inteles exact ce am scris si ma mai bucur ca nu iti mai sugi degetul. am riscat fara sa ma gandesc la urmari si uneori ma mandresc ca imi pot permite aceasta libertate. multumesc.
0
FNuite care e treaba,mi-a stat inima pt ca am crezut ca e raposaul dan desliu...dupa aia am crezut ca e mihai dedu , de la protv.Mare norocos dediu asta!Norocos ca e eroul unei poeme cam lungi,ce e drept,mai mult nuveleta,dar totusi extrem de savuroasa,cu vorbe laptoase si neplictisitoare.Daca ai scurta-o un pic,zau ca n-as mai zice macar un sfarrrc.Si de ce ziceai ca te-a intarcat?
0
IGprompt la datorie, felix.
nu o mai scurtez. imi place cum zici sfarrrc.
asa e modelul. un fel de sevraj...
o sa mai comm la tine. vad ca mentii echilibrul. esti un tip echitabil.
nu o mai scurtez. imi place cum zici sfarrrc.
asa e modelul. un fel de sevraj...
o sa mai comm la tine. vad ca mentii echilibrul. esti un tip echitabil.
0
TNDraga Ioana, m-a deranjat faptul ca Dan a adormit intre \"sinii tai excitati\", m-am riscat si am ajuns la offtopic...
Sa fii iubita...in versuri.
Sa fii iubita...in versuri.
0
IGmai tudore! de ce nu vorbesti tu limba romaneasca? deci, sa scot citatul ca te excita? hai, fii cinstit! iti trece asa un fior prin trup cand citesti??? asta e bine, omule. esti inca viu. fii multumit si multumeste-mi si mie. lasa ipocriziile de recamier...
0
TNmulțumesc, ioana, m-ai scos din foame! m-ai adus la viață cu versurile tale! așa e mai bine?
ps nu-l scoate!
ps nu-l scoate!
0
Hai, Valule! Hai apropie-te si-am sa te iubesc pana te vei face spuma, si-am sa te impart pentru bunica...
carmen