cazane

Ce-mi place curajul cu care scrii. Ce nu-mi place ca in spatele cuvintelor se simte o mare agresivitate. Din sublimarea ei vine forta poeziei tale. Dar tot din ea spaima mea ca traiesti la prea multi volti. Este obositor sa fii mereu cu un picior pe scena si sa raspunzi la bis-uri si in clipa imediat urmatoare sa te dai de 3 ori peste cap si sa te deghizezi intr-un surfer cu glas de sirena.
Hai, Valule! Hai apropie-te si-am sa te iubesc pana te vei face spuma, si-am sa te impart pentru bunica...
carmen

din cazan in cazan se va duce intoarce
raiul cazan iadul o vaza rubinie cu lalele de plastic langa cruce
acum rade in somn despre el ea se scrie simt o caldura in piept
un san creste altul se suge

ai grija la langa cruce, zgarie .. si mai ai cateva, in rest, foarte placut.
cu drag

Alesul

Alesul cailor este paianjenul.
Alesul paianjenilor este elefantul.
Alesul alesilor este neintelesul,
este streinul,
cum fata de riu este inul.
In ales te imbraci de singuratate
cu moarte.
Voi nu stiti, dragii mei, ca sunteti morti
si cind miscati, ca sunteti trasi la sorti,
ca n-aveti Rubicon,
ca n-aveti Domn,
ca este nu este.
Ce poveste !
Nu exista timp, dragii mei,
Ah, vai mie, vorbesc mortilor !

(Nichita Stanescu)

carmen, mie nu imi e teama de cuvinte. imi e teama de altele. de acele altele nu ma pot apropia cu manusi. mi-as dori ca tu sa nu fi fost furata de peisaj. cu putina staruinta, dincolo de socul padurii nebune ai putea gasi minunatii. le-am impachetat in hartie de ziar dar am pus funda de atlas. iti multumesc pentru nichita. astazi se nastea...

am rectificat, ionut. ai dreptate. este mai bine asa.

Simboluri, fapte, accidente și aiureli de ultimă mână, totuși peste tot trece semnul \"laptelui-răsare\" care devene un sânge ce leagă enigmatic nașterea, moartea și legământul dragostei secularizate. Înțărcarea vine ca un baraj pentru trăirile superficiale, aducând renunțarea la stările primordiale - \"laptelui dintâi\" pentru a începe corvoada unor trăiri profunde.
De la Luther pentru Ioana.

nu stiu cand este scris acest text si nus tiu cat de implicat este dan dediu in acest text, poate este jam poate nu, oricum textul pune accent pe un ludic sexual destul de ieftin, cabala canibalistica sentimentala depozitata in cazan denota mai degraba o spoiala literara si nu un palimpsest arhaic/mitologic cum sugereaza cucoana de mai sus. Din pacate, acest gen de poezii fara tente ideatice profunde, fara un sentimentalism filozofic rafinat, nu pot dainui in memoria cititorului, este un text conturat si expediat de catre efectul placebo literar, cam ca majoritatea textelor ioanei, texte care din pacate, la scurta perioada de timp isi pierd din intensitate si devin nule. Asta pentru ca pe mine ca cititor destul de versat si amator de poezie de calitate, cu siguranta, acest text nu ma indeamna la un review, putem spune ca este un act sexual de scurta durata, cu plata pe loc si la revedere.

olga, recunosc faptul ca asteptam reactiile cu oarecare strangere de inima... ma bucur tare ca ti-a placut.

ionut, dan nu este implicat la nivel de scriere, asa ca poti fi mai bland sau mai putin bland, dupa cu te lasa perceptia si vibratia.

va mai astept

Mãi Ionuþ, vorbeºti numai prostii. Ce mã amuzã pe mine la tine e cã eºti pus serios cu burtica pe Dex de la o vreme ºi faci risipã de cuvinte aºa aiurea.
Încearcã sã fii(!!) mai natural. Uneori scrii destul de bine, cand nu urmaresti sa epatezi.
“oricum textul pune accent pe un ludic sexual destul de ieftin, cabala canibalistica sentimentala depozitata in cazan denota mai degraba o spoiala literara si nu un palimpsest arhaic/mitologic cum sugereaza cucoana de mai sus.”
Cum aratã, Ionuþ, un ludic sexual de “calitate”?!“Fara tente ideatice profunde”-m-ai spart, Ionuþ, nu altceva, mi-ai cutremurat fiinta. Dacã era prea “profundã”-nu stiu cum trebuia sã facã, dar dacã era!- o acuzai de hermetism si solipsism, ºi alte minunãþii.

ªi continui în aceeaºi notã.
=“fara un sentimentalism filozofic rafinat, nu pot dainui in memoria cititorului”-au vreo legãturã toate ãstea ce spui tu aici cu textul de mai sus?!Pot ºi eu divaga ore întregi despre un text fãrã vreo minimã coerenþã, de dragul unei “maieutici” inutile. Pot ºi eu sã brodez enºpe mii de sensuri ºi non-sensuri agãþãndu-mã de un element oarecare ºi lungind-o pãnã la Kula Lumpure ºi înapoi, aºa de dragul discuþiei.
Dar nu ºtiu dacã are rost ºi dacã nu mã plictisesc la un moment dat.
În defintiv, necazul meu e cã tu eºti unul din cei care se chinuie sã facã, sã scrie criticã literarã. Literaturã.
Dupã o vreme, ar trebui sã-þi dai seama cã îþi pierzi timpul degeaba-sunt lucruri mult mai importante decãt critica literarã, decãt literaturã. Ele, de fapt, sunt chiar cele mai lipsite de importanþã. Importante sunt atenþia, rãbdarea, toleranþa, înþelegerea, atât în “literaturã” cât ºi în ce mai vrei tu altceva. Care transcend literatura. Critica literarã, aºa cum o cunoºti tu de la Potop pãnã la Burgeri ºi Mcdonaldsuri, e plictisitoare, mereu neadevãratã, exterioarã textului, poeziei, stereotipã, rigidã. ªi e cam inutil s-o faci, în genere, decât dacã te plictiseºti cumplit ºi vrei sã faci pe inteligentul. Literatura, la fel.
Ca sã aibã într-adevãr valabilitate, ea trebuie sã fie un element adiacent poeziei, sã o continue, sã înþeleg ce vrea sã spuna textul respectiv chiar fara sa-l citesc, sa inuiesc prin el, sã se substituie creatiei “literare”.
Pentru aºa ceva, e nevoie de o altfel de criticã literarã, nu cum o cunosti tu.
Eu ma chinui de la o vreme sa critic, comentez, analizez un text, poezie, intr-un mod impresionist dar fara sa mint si sa exagerez, mai mult un fel de exegeza psihologica care sa deconstruiasca exclusiv mesajul poeziei si nu cum il scrie respectivul, cum il scrie sa treaca pe un plan secund, ca ceva accesoriu si frivol.
Important sa fie ce scrie si cat de adevarat e ce scrie cel in cauza. In schimb, noi trecem peste detaliile “minore”, de fapt vitale, importante, viata din spatele textului, singuratatea, dragostea, suferinta, durerea, sentimentul mortii prin care trece autorul-daca trece!- si plonjam direct la “critica literara”(unitatea, structura compozitiei literare, cliseele literare, ornamentatiile metaforice, elementele perimate, lipsite de expresivitate, actualitate, si asa mai departe, etc etc!).
Cumplit de tragic. Iertat fie-mi patetismul excesiv. Eu vreau sa inteleg ce-mi spune domnul poet, doamna poeta, dupa caz, sa ma identific cu ce spune el, ea, dupa caz, sa resping, atunci cand e cazul, sa demasc minciuna, atunci cand e cazul, ceea ce exista subliminal in spatele constructiei textuale, cuvintelor, sau sa fac piruete gratioase pe langa (text!) si tratate despre inadecvarea cuvantului cutare cu altul cutare, despre aliniatul doi mult prea apropiat cu al treilea, despre fonetica depreciativa pe alocuri si tonului putin relaxat, patetic chiar prin alte parti?!
Accesoriu, secundar, dar. Dar principal trebuie sa ma preocupe altceva. Ca si in viata, ca si la scoala, draga Ionut, trebuie depasite unele etape- recte critica literara, literatura!-altfel batem pasul pe loc si alergam “static”.
Eu inca simt ca tu esti prins in “literatura”, te agati de ea cu toata puterea, iti cauti salvarea in ea, nu stiu daca pricepi ce spun aici, sau sunt suficient de lizibil.
“Literatura”, “critica literara”-observi ca pe tot parcursul comentariului le-am scris cu ghilimele!-sunt subordonate conventionalului. Si conventionalul e mincinos. Pentru ca are raspunsuri pregatite la orice intrebare.
Si, in final, concluzionand, spun:inca unul pierdut pentru umanitate, inca unul pierdut in capcana literaturii. Semnul crucii-+.
(“Daca nu ne sesizam evolutia, ajungem o parodie(si nu mai stiu cum continua citatul!”-spunea Gandhi. Citat aproximativ. Ceva de genul.)




Ioana, onorat de semn. Si de “sinceritatea”lui-(sau “autenticitate” e mai potrivit?!). Vorbeam cu cineva, candva(?!)despre credinta in literatura, sa crezi cu adevarat in ceea ce scrii, si despre butaforie. O problema adevarata poate pentru generatia actuala. Eu cred ca esti o poeta “cinstita”, daca nu suna prea ridicol termenul. Si sunt de acord cu ceea ce scrii, in general, cum ti-am mai spus.
Minciuna e detestabila, cu atat mai mult in poezie. Sa scrii despre “imediat” intr-un limbaj propriu, sa nu-ti fie teama sa fii patetic sau chiar penibil uneori, sa “dai” cu tine de pamant, cum spunea cineva, inseamna sa-ti asumi un risc de la bun inceput. Si odata asumat, incepi sa lucrezi la propriile tale legi, sa-ti cauti propriul adevar, eludand schematismul si rigorile trecutului, exhibitiile actualului si asa mai departe.
Suferi, totodata, involuntar, un transplant ontologic.

Ioana-Ioana mi-a placut poezia da-n sinea mea ma tot gindesc ca poate nu la dan de-i fiu-mei te referi:)

sunt foarte curios dacă peste 4-5 ani o să-ți mai placă această poezie. o să te întreb. poftă buna!

simpatic danutzu asta facut la foc mic... bolindete m-a ingrijorat putin cu balaurii aia dar pe ansamblu intarcarea a iesit bine rau

a bientot

PS. titlul a fost ales pentru ca mi-a facut pofta:)

luana, in mod sigur nu scriem despre aceiasi copii. cu o zi in urma, pe 30, fiul meu implinise o varsta frumoasa. in noi se savarseste nasterea si moartea, concomitent. ai un sentiment special cand gazduiesti universul in maruntaiele tale...

hanna, nu stiu de ce aici nu mai am aceeasi apetenta pentru avocado. astept sezonul rosiilor de care acolo imi era mereu pofta. dupa fierbere, am dorit sa iasa rau de bine, de bine de rau, si sa pot spune, dupa, curat murdar.

emilian, ioana a primit de la luther semnul si cam asa insemnase si ea. bine ai venit.

costin, eu nu scriu neaparat ce imi place si, cu atat mai mult, nu imi place mereu ce scriu. bifez clipele si nu regret ca le-am memorat.

dan, m-a bucurat ca ai inteles exact ce am scris si ma mai bucur ca nu iti mai sugi degetul. am riscat fara sa ma gandesc la urmari si uneori ma mandresc ca imi pot permite aceasta libertate. multumesc.

uite care e treaba,mi-a stat inima pt ca am crezut ca e raposaul dan desliu...dupa aia am crezut ca e mihai dedu , de la protv.Mare norocos dediu asta!Norocos ca e eroul unei poeme cam lungi,ce e drept,mai mult nuveleta,dar totusi extrem de savuroasa,cu vorbe laptoase si neplictisitoare.Daca ai scurta-o un pic,zau ca n-as mai zice macar un sfarrrc.Si de ce ziceai ca te-a intarcat?

prompt la datorie, felix.
nu o mai scurtez. imi place cum zici sfarrrc.
asa e modelul. un fel de sevraj...

o sa mai comm la tine. vad ca mentii echilibrul. esti un tip echitabil.

Draga Ioana, m-a deranjat faptul ca Dan a adormit intre \"sinii tai excitati\", m-am riscat si am ajuns la offtopic...
Sa fii iubita...in versuri.

mai tudore! de ce nu vorbesti tu limba romaneasca? deci, sa scot citatul ca te excita? hai, fii cinstit! iti trece asa un fior prin trup cand citesti??? asta e bine, omule. esti inca viu. fii multumit si multumeste-mi si mie. lasa ipocriziile de recamier...

mulțumesc, ioana, m-ai scos din foame! m-ai adus la viață cu versurile tale! așa e mai bine?
ps nu-l scoate!