73 de ceruri ale Lui

\"Ne hrănim ca să fim hrană,
mâncăm ca să putem fi mâncați,
da atunci când pupila lucidă, a soarelui,
se întoarce să vadă alte vederi
strig:
Axios, Axios!
Trupul îi e de mâncare,
mirosul de mirosit\"

Axios, Nichita Stănescu

dacă piatra sufletului ar cânta în fiecare așa...

cu drag,
Nicolle

A muri în zbor

de Nichita Stănescu

\"Brusc, pasărea a murit în zbor;
ca o pupilă piezișă taie un nor.
Șterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Suna murdar și greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce în ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte și neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greață singurătatea...
Lovește frunza, fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingând pământul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă, migratoare. \"

Noica a relevat 27 de trepte ale spiritului. Brâncuși \"vedea\" infinitudinea lui. Nichita, cred că îl trăia în Poezie. Deplin. Și puțin aceia care vor putea trăi poetic, la înălțimea lui. Așa cum scriam ieri într-o poezie, suntem \"imperfecți la infinit\". A fost o dedicație implicită Poeților, cei ce sunt și după ce nu mai sunt pământeni.

Mulțumesc, Ted, pentru acest 73=10=1... Unul.

Ela

E cea mai jalnică poezie, cel mai trist avânt \"alias nichita\", ținând cont că literatura este ucisă și poezia moare odată cu nașterea lui Stănescu.
Trist Vasile.

Simțind că vinele-i se rup,
un țap zări în față-i lup.
De zăpăcit și de buimac
așa-l picni la coadă bîțu,
c-abia mai scoase-un \"cuțu, cuțu\",
proptindu-se de un copac.
Și svîc, pe-alături, ochii-i plânșii!
Dar lupu, cutră și putoare,
întinse mutra-i zâmbitoare
ajungătoare, lunguiață,
și i se proțăpi în față
lăsînd cărare între dînșii,
de-o zvîrlitură de vătrai;
Zbîrlind pe șiră coama-i creață,
se bucură din strungăreață:
- Zi... \"cuțu, cuțu\", hai?

(\"Țapul\", N. stănescu)

înstănesciază-mă, Nichita, se pare ca te-a auzit.
Si acum , daca tot m-am intors sa inchid italicele, las si niste versuri din Elegia întâi”: “Totul este inversul totului / Spune Nu doar acela / Care îl știe pe Da / Însă el care știe totul / La Nu și la Da are foile rupte”
Am ales aceste versuri si nu altele ca sa nu zica cineva ca trimiterea la sephirot di commul meu nu are legatura cu NICHITA.
Sa-i fie sufletul de loc de lumina. Si spiritul lui luminos sa ne instanescieze mereu.

Am ales aceste versuri si nu altele, ca sa nu zica cineva ca, trimiterea la sephirot, din commul meu naterior, nu are legatura cu poezia lui NICHITA.
Sa-i fie sufletul IN LOC CU VERDEATA. Si, spiritul lui luminos, sa ne instanescieze mereu.
Iertare. Si emotiile si graba...

10 grame - în plus! 3 comentarii - le aștept pe următoarele 7 - :). mulțumesc.

31/13 și un modest gând pentru acela care, anticipându-și sfârșitul, se autodenumea \"cuvântul/mormântul\" nostru; mulțumesc pentru apreciere.

Cu respect,

Ma bucur nespus pentru deosebitul monument ridicat in cinstea marelui poet. e, cu siguranta, o piatra pretioasa inchinata la implinirea celor 73 de primaveri.El a fost piatra cea mai stralucitoare a post-modernismului nostru sclipind insa si astazi prin orice poezie pe care ne-o reda sufletul.Inca traieste prin toti \"discipolii\" lui. La multi ani, Nichita!

să nu exagerăm: nu este un \"monument\"; nu este nici măcar o piatră funerară, ci, în acord cu Poetul, o piatră, o simplă piatră; cât despre \"discipolat\", nu mă pot lăuda (sincer aș fi vrut) că sunt unul dintre stănescieni, însă nici nu mă pot preface suferind de \"orbul valorilor\"; mulțumesc pentru prezență.