I love NY

Mai concis și mai puțin brodat cu senzații de cum mă obișnuisem a citi la tine, Lavinia, însă interesant. Aș fi păstrat și în final persoana I, singular. Și poate fără versul ultim. Pare un soi de refren și nu cred că sporește în vreun fel poezia.

O joaca, o ardere de joaca, sau doar o suita de senzatii adunate intr-o impresie de nonprofit al gandirii literare. Senzatii lipite de corp, un fel de corespondent intre spiritual si matereal...
Interesant...
De la domnul Luther pentru doamna Motoc.

Asa e, m-am jucat de-a dreptul, fara artificii, fara broderii, joaca de copil, simpla. Pentru sugestia de schimbare de persoana iti multumesc, Narcisa. La repetitia din ultimul vers nu renunt, face parte din mine, din cantecele mele cu refren.
Salutari domnule Luther!

\"In ziua in care ai tot nu ai nimic\"...Ce mare adevar graiesti tu aici Lavinia prin acest motto al tau!Suntem intr-o lume in care,ne uitam in jur,nu vedem decat oameni alergand furibunzi,transpirati dupa acea moneda scrisa sau acea hartie...banul.Cand il ai si mai ales cand iti spui \"e destul!\" chiar atunci esti de fapt un mare nimic!A doua zi o iei de la cap.A treia zi poti pierde tot.A patra zi ,sau in oricare alta zi,poti muri.Te crezi sus dar esti de fapt atat de jos...

Da, Cristi, a- propos de acel\' te crezi sus dar esti de fapt atat de jos\', in cazul meu s-a intamplat putin altfel( de aceea ma simt, indreptatit zic eu, unica): eram foarte sus, seara aveam totul, iar in dimineata urmatoare m-am trezit cu nimic si a trebuit sa o iau de la capat. Vezi, asadar ca nu sunt vorbe in vant.
Ce materiale sunt, pana la urma, niste cuvinte...

nu vei ști niciodată
de unde să iei fructele de mare,
din marea delăsare poate?

Uite ca mi-ai dat si tema pentru acasa tocmai in mijlocul vacantei. O sa ma asez pe o rana si o sa ma gandesc putin la ce ai spus. Sper ca nu ai aruncat si tu niste vorbe acolo. Iar cu aceasta ocazie o sa ma lansez si in pagina ta, sa facem putina cunostinta.