Poezii

din lipsă de calciu începi să lingi varul de pe pereții dormitorului dacă nu ai suficient potasiu în organism mănânci o banană pe zi de foame, bagi ceva în gură de la Petrom, de la

Poate era un tânăr de la țară curățel care se sfiește să-i admită bătrânului tată că nu crede în Dumnezeu și că ajunge prea târziu la pacient câteodată cu piele aspră și carnea teioasă cu

când mă pătrunde închid ochii până atunci larg deschiși ca ferestrele dinspre mare cu mușcatele mai mari decât pânzele bărcilor pe peretele din dormitor deși drumul mi-e cunoscut cel

cred ca ai facut alegerea potrivita a lui era stralucitoare, rosie, ca venita de la o sindrofie putin transpirata cealalta schiopata ti-ai intins mana te-ai servit ca de pe o fructiera apoi

seara in pat suntem doua pasari gri ne innodam somnurile apoi urcam pe ele tu razi eu am gulerase albe de stele acolo toti suntem vii ne jucam prin porumb poemele stau cuminti in stiuleti iar

de tineri ce eram ne urcam pe muntele fuji scormoneam in vulcan dupa dragoste si alte fructe se isca si o nunta cu cocarde din flori de luna doar ca mirele isi stingea tigara in inima mea ca

ora aceea s-a scurs ca o picatura de sudoare pe spatele iubitei barbatul nu voia sa o lase sa treaca ar fi putut sa o linga sa ii simta gustul de ocean in cerul gurii trandafirii pe masa

Vara. Orele impletite in coada unui zmeu eu deasupra il calaresc ca pe un covor zburator De pe balcon ma striga mama las culesul stelelor ma intorc in perna ca-ntr-un trup al somnului

se pare ca voi muri noiembrie intr-o joi o barza mi-a lasat un cos gol la usa si-apoi s-a dus la o cafea vis-a-vis iata aici insigna cu curaj, iepurasul plin cu bomboane colorate, anii in care

Si cand te gandesti ca am vrut sa inventez reteta fericirii, masina de citit gandurile, ciocolata cu menta, cuvantul care sa iti spuna cat te-am iubit,formula de crescut mare, dumnezeul care

Nici o toamna nu m-a ingropat in frunze ca asta, nici pedeapsa mai mare ca sunt nu exista. ologul isi taraste mereu piciorul lipsa orbul priveste fix o lumina ce nu s-a vazut mutul face semne

A venit si momentul acesta in care pot sa imi dau parul peste umeri dintr-o zvacnire si sa ma dezbrac in fata domniilor voastre: Nu se vede nimic, zbierati toti, da-ti la o parte puful,

niciodata nu stateai in sertarele in care te inchideam eu ba imi strigai de acolo eu nici nu cred ca voi muri eu nu si apoi maturai cerul cu ideile tale mai cadea un pui de nor la mine in

toamna nu se locuieste in casa cu usile inchise intre peretii varuiti cu tacere da drumul la urlet pe afara sa umble si nu-ti pune lesa la suflet toamna e un copil mofluz manjeste cu

in gura ta cuvintele serpi de jad ah de nu mi-ai mai spune de toate precum te-as atarna de stele ca intr-un pom de Craciun hai sa rescriem lumea de la arca sa ne cautam pe pagini albe ca

ei deschideau gurile ca pestii nu puteam sa le mai spun nimic ca m-am trezit si padurea era uda iar cerul mirosea a ingropare intre mine si ei se deschideau cosciuge ieseau de acolo tineri si

a fost si ziua in care carnea mea a incetat sa viseze iar oasele mele s-au intins harpa a odihna pe o piatra a trecut precum trecea soarele prin ochii tai desfacandu-ti parul

uite verile nu mai sunt nesfârșite mai degrabă boante și prost îmbrăcate și nu mai scriu poeme sânziene cu busuioc sub pernă și înghețată de stele noaptea oamenii intră în umbrele lor cuminți

durerea o stafie labartata peste coridoare sub paturi bolnavii se fac tot mai mici speranta danseaza pe cioburi de faianta alba il aud pe tata vorbeste despre o floare pe care a sadit-o si-a

de cate ori impusc cerul in burta sangereaza stelele pe umerii mei pasari mici si roz ma ling si imi spun mami altadata lovesc cu oameni in mine cu farfurii, pahare si cuvinte de cate ori

dimineata m-am trezit in orasul cu labii roz cu gust de alvita teii aveau florile pe bigudiuri parul tau crescuse peste mormant moale il tineam de poale de mirare tu alergai de batranete