Poezie
ultima zi din viata capitanului
1 min lectură·
Mediu
ora aceea s-a scurs ca o picatura de sudoare pe spatele iubitei
barbatul nu voia sa o lase sa treaca ar fi putut sa o linga sa ii simta
gustul de ocean in cerul gurii trandafirii pe masa imbatranisera
ca si cum n-ar fi fost niciodata tineri femeia broda o carte de-o viata
langa lampa cocostarca lumina se micsora intre ei abia isi mai putea
vedea mana simtea acolo o involburare de linii din apa rasarise un peste
haide cere-ti odata iertare apoi flacari parul iubitei luase foc stingeti-l
capitanul isi stinse atunci tigara si cu ea amintirile toata noaptea au troznit
din cer a crescut un copac cu mainile lungi si albe pana la el asa
s-a casatorit tot ce a avut de lasat a lasat prin viata tot ce a fost de
trait a trait femeia ii facea acum patul din ape il chema la culcare
dar el nu si nu a luat fraiele corabiei in maini si-a plecat pe mare chiuind
004.926
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Motoc Lavinia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 164
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Motoc Lavinia. “ultima zi din viata capitanului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/motoc-lavinia/poezie/95960/ultima-zi-din-viata-capitanuluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.