Paramedicul din E 1 Craiovița Gara Craiovița

E un poem aparent simplu, dar care spune mai multe povești, în același timp. Le sugerează, lăsându-i cititorului libertatea de a alege dintre ele varianta convenabilă.
În povestea mea, prea măritata a vrut să-l descopere până la capăt, după care a dispărut... Iar paramedicul, da, cu torsul ars de soare, pe jumătate, de la sapă, are și obiceiul, noaptea, sub nuc, să asculte care stea scârțâie mai tare. Și țigarea din care trage cu sete, gândindu-se la prea măritata de la oraș, e un fel de licurici care emite S.O.S.-uri, un fel de cod știut numai de ei doi, prin care el îi spune că o tot așteapta...
Cu bucuria lecturii!

Multumesc pentru vizita, stii ca a te plimba cu autobuzul prin Craiova e o revelatie regasita daca ii pot spune asa, doar ca pe timpuri ma plimbam cu tramvaiul, mai la inceputurile sale. Si intuitia nu te/a inselat, sunt povesti da, si chiar ma bucur, mai treci, cu sau fara stele.