Poezie

Rye

1 min lectură·26 septembrie 2011

Mediu

când mă pătrunde

închid ochii

până atunci larg deschiși

ca ferestrele dinspre mare

cu mușcatele mai mari

decât pânzele bărcilor

pe peretele din dormitor

deși drumul mi-e cunoscut

cel mai adesea mă rătăcesc

pe străzile lungi, ondulate,

care duc cât mai departe de mine

ieri la trecere un fel de zeu antic, tatuat,

motocicleta i-a mugit ca un zimbru din Hațeg

îndrumat spre rezervație

cabanele pescărești de vis-a-vis

au intrat brusc în pământ

într-o clipă eram iarăși la liceu

în limbă după cel pe care îl voiau toate

al tău e pus deoparte - ar fi zis tata-

și atunci am luat morții de braț, la o plimbare

un pictor rezident îți lăsase excrementele în vitrina

grotei, mi-am amintit de tine, cum te străduiești,

cu viața, cu copiii.

întoarsă am făcut o baie pielea exfoliată, ca amintirile

plutește la suprafață

005.192

Motoc Lavinia. “Rye.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/motoc-lavinia/poezie/13989876/rye

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.