Poezie
autoportret cu duhul oglinzii
pastorului de poeme
1 min lectură·
Mediu
Si brusc intr-o dimineata
am vazut in oglinda:
un batran ce imi purta sanii,
o bestie ce imi picta cu sange pe brate,
o fetita tragand dupa ea o umbra mult prea mare,
un copac ce purta un evantai cu pasari
si o gaura in cer prin care se vedea Dumnezeu
in fiecare ochi un urs de plus acelasi eu,
buricul pamantului un manz cu steaua adormita in frunte,
margarete cu uterul galben in loc de cuvinte
si gura
Ah, era dimineata si campii trebuiau batuti cu gratie.
Am deschis usa la oglinda, mi-ai zambit din nou,
mi-ai intins un buchet de creioane colorate si un ou:
poarta-le, coloreaza-le hainele, carnea, cautarile, aura,
rotunjeste-i cu un pi, scoate-le viermele si asteapta
fluturele.
Apoi intoarce-te la poemele tale.
0116.866
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Motoc Lavinia
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Motoc Lavinia. “autoportret cu duhul oglinzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/motoc-lavinia/poezie/92167/autoportret-cu-duhul-oglinziiComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SEDistincție acordată
am citit, am revenit, acum mi-a fost mult mai aproape, ca si cum oglinda s-a dezaburit si tu erai acolo, in fata ei si dincolo de ea...restul nu mai conta;
mi-a placut cum ai marcat acest moment al revelatiei, punctand foarte bine cu \"brusc\":
nu prea m-a incantat acel manz ca mi-am adus prea repede aminte de ioana(andia) si de manzul ei;
mi-a placut cum ai marcat acest moment al revelatiei, punctand foarte bine cu \"brusc\":
nu prea m-a incantat acel manz ca mi-am adus prea repede aminte de ioana(andia) si de manzul ei;
0
ML
Geta, multumesc pentru constanta, uneori cred ca si tu speri( ca si mine) ca intr-o zi o s areusesc sa scriu ceva(!). Si eu am simtit ca ar fi necesara o ajustare, dar...
Mae, cateodata si eu ma mir ca mai sunt acolo, in oglinda si nici nu stiu macar de ce. MUltumesc si tie.
Mae, cateodata si eu ma mir ca mai sunt acolo, in oglinda si nici nu stiu macar de ce. MUltumesc si tie.
0
FHDistincție acordată
Tu vezi lucruri miraculoase în oglindă. Puțini au darul acesta. Și mai puțini pot spune și altora ce au văzut.
0
RHFlorin, încearcă te rog un comentariu mai substanțial atunci când acorzi steluțe, și înainte de a o face te rog citește recomandările de acordare a steluțelor din pagina \"reguli\".
poate că textul de față merită mai mult.
poate că textul de față merită mai mult.
0
ML
Florin, multumesc tare pentru observatia pertinenta si pentru sinceritatea dezarmanta( asa am fost si eu dupa ce m-am privit in oglinda, am scris tot ce am vazut, spre deosebire de Firica care scrie si ce nu vede, dar asa este el mai deosebit si cu ceva in frunte).
Nu stiu insa daca acest curaj de o spune ce vezi acolo este laudabil sau lamentabil.
Nu stiu insa daca acest curaj de o spune ce vezi acolo este laudabil sau lamentabil.
0
FHLumina pe care am aprins-o și pe care a stins-o imediat Radu a dorit să atragă atenția asupra unui text cu adevărat special. Comentariile stufoase nu îmi sînt caracteristice. De altfel, chiar justificarea acordării Premiului Nobel pentru Literatură nu depășește de obicei două rînduri.
Toată admirația pentru ceea ce scrii, Lavinia.
Toată admirația pentru ceea ce scrii, Lavinia.
0
ML
Florin, ce sa mai zic( si eu ca si cei in-nobel-ati), ca multumesc familiei si prietenilor care m-au ajutat, etc? Nu, glumeam, doar ca \' you made my day\',chiar daca nu se face primavara cu o floricica(!), e o floare pe gustul meu.
0
AFDistincție acordată
ce-aș mai bate și eu câmpii, voind a întrupa regăsirea de sine-mi.
numai că nu am axul ăsta la\'ndemână: \"Ah, era dimineata si campii trebuiau batuti cu gratie.\"
, în jurul căruia să-mi anin cele două aripi ale poemului: întâi aia de la burtă pân\' la gură; apoi aialaltă, de la tine până la el.
așa, ca să fie cam ca un destin înscris în perete!
... altfel fiind eu, adică nevăzător al cailor de pe pereți când îmi dau oglinda jos, adică incapabil să-mi disput un duh al oglinzii, mă-ntrec în făcături, pe care le adaug tencuielii. poate mai pun un strat memoriei oglinzii, bat în ramă, bat în lemn ... construiesc o lume din straturi de mică.
și ce-i cu asta? ce nu vezi?
văd că te pricepi la deschisul ușilor. nu veni să-mi spui că nu știi să ridici pe rând folii de mică: un bătrân, o bestie, o fetiță, un copac și o gaură, buricul și gura.
cuvinte, apoi poeme.
numai că nu am axul ăsta la\'ndemână: \"Ah, era dimineata si campii trebuiau batuti cu gratie.\"
, în jurul căruia să-mi anin cele două aripi ale poemului: întâi aia de la burtă pân\' la gură; apoi aialaltă, de la tine până la el.
așa, ca să fie cam ca un destin înscris în perete!
... altfel fiind eu, adică nevăzător al cailor de pe pereți când îmi dau oglinda jos, adică incapabil să-mi disput un duh al oglinzii, mă-ntrec în făcături, pe care le adaug tencuielii. poate mai pun un strat memoriei oglinzii, bat în ramă, bat în lemn ... construiesc o lume din straturi de mică.
și ce-i cu asta? ce nu vezi?
văd că te pricepi la deschisul ușilor. nu veni să-mi spui că nu știi să ridici pe rând folii de mică: un bătrân, o bestie, o fetiță, un copac și o gaură, buricul și gura.
cuvinte, apoi poeme.
0
ML
Domnule Firica si daca tot ati venit pe aici pot sa va destanuiesc ( sa ma?) un quelque chose: titlul poeziei si ideea a pornit de la consecventa cu care va pieptanati in oglinzile dumneavoastra( si cand tara arde si cand nu ).
M-am gandit sa ma uit si eu in oglinda intr-o dimineata si sa ma autoportretizez. Din pacate a venit si duhul sa isi faca dus, s-a aburit oglinda, iar eu a trebuit sa ma intorc de unde am plecat.
M-am gandit sa ma uit si eu in oglinda intr-o dimineata si sa ma autoportretizez. Din pacate a venit si duhul sa isi faca dus, s-a aburit oglinda, iar eu a trebuit sa ma intorc de unde am plecat.
0
Mi-au placut mult versul \"margarete cu uterul galben\".