Emil Iliescu

Marius, ți-am citit uneori poeziile, și mi-au lăsat impresia unui om care trăiește ceea ce scrie. Aceasta este prima proză pe care o citesc scrisă de tine, și mi-a întărit impresia că mânuiești la fel de bine uneltele grădinii epice. Dialogurile sunt pline de viață, de acea atmosferă care-l face pe cititor să participe plenar la schimbul de replici. Iar ideea unei capacități extrasenzoriale de a citi gândurile altcuiva face din proza ta un text bine structurat, și care lasă un gust amar, referitor la cameleonismul unora dintre semenii noștri. Ai mai câștigat un cititor în mine!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, semnele lăsate de prieteni ca tine îmi aduc mulțumirea că ceea ce încerc să scriu rămâne ca un lucru dăruit celor dragi mie.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, din postură de creator, nu îmi pot critica colegii de pe agonia. Pentru mine, un debutant sau un consacrat constituie talere egale pe o balanță a aprecierii. Îți respect părerea, și cred că ai dreptate. Dar din valul de texte ajung totuși la mal unele care poartă în ele taina adâncurilor. Și pe cele mai multe eu însumi le-am recompensat cu steluțe. Mulțumesc pentru aprecieri!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Bun venit, Iarina, pe pagina mea! Mă bucur că ai fost alături de vohienii mei în această dimineață mohorâtă de toamnă. Cât despre semnele lăsate, nu este nicio problemă. Important este să fiu citit, nu musai comentat! Dacă ai mai revenit pe pagina mea, asta înseamnă că textele mele ți-au transmis ceva...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Carmen, te afli ca mulți dintre noi, de altfel, în fața unei întrebări existențiale: cum poate fi o zi fără ființa iubită? Să știi însă că această întrebare nu are răspuns, de aceea așteptarea ta va fi un chin interior în care vei putea decela stările contradictorii stârnite de gândul la ființa dragă. Niciuna din încercările tale de a-i redescoperi ființa, nu pare a fi împlinitoare a simbolului bărbatului aflat departe. Nu-l poți aduce aproape nici prin perdeaua fluturată de vântul amintirii, ce fragmentează imaginea celui dorit - \"de cele mai multe ori te caut prin ceață\". Este o ceață \"fadă\", care îți devorează picătură cu picătură izvorul sanguin al vieții. Nici dacă ai așterne în scris dorul tău, cuvintele ar fugi dincolo de imaculata hârtie, iar scrisoarea mult așteptată îl va transforma pe iubit într-un univers straniu, arborescent, asemenea pădurilor tainice de pe Amazon.
Pentru cel care iubește, lipsa ființei așteptate naște metafore surprinzătoare, profunde: dimineața este \"hermafrodită\" sau \"un câine vagabond\", scăpat din lesa naturii, semenii tăi, cu care te intersectezi secvențial, sunt \"cei cu păcura-n oase\", ființe \"care strivesc auzul de asfaltul ponosit\".
Fără omul iubit corpul nostru se simte amputat, lipsit de apărare chiar în interiorul domestic - \"camera mea tot din bețe de chibrit rămâne\", iar viața pare o cușcă cu lei din care nu poți evada.
Doar cuvintele iubitului rămân ca postulate ce îți înalță ființa : \"văd, draga mea, spunea el odată, sub cerul liber mulți soldați așteptând să moară pe nesimțite în tine\".
Un poem liric de o frumusețe stranie, dar pământească, firească, și atât de tainică prin profunzimea dorului fără leac.
Cu prietenie, Emil Iliescu

În parcul cerșetorilor, unde fiecare dintre noi întindem mâna pentru a prinde în căușul ei argintiul unei stele, poetul resimte sentimentul iubirii cu acea frică existențială, ce ni se zbate în colivia sufletului, ori de câte ori aștepătm revederea chipului dorit. Este o toamnă când alături de îngerul păzitor pe umăr ni se așează imaginea ființei regăsită cu drag.
Cu prietenie, Emil Iliescu

O scriitură în care omul, de multe ori stingher actor pe banala scenă a vieții, joacă un rol fecund în \"drama frunzelor\". Drama toamnei din sufletul său. Imagini ce denotă forță lirică, amalgam surprinzător de fin și profund pe axa - \"cuiele tăcerilor\" - \"spinii trandafirilor\" - \"conturul sânilor tăi\" ( evocare plastică a suferinței verbale, olfactive și tactile pe care uneori iubita o lasă ca amprentă fatală pe sufletele noastre).
Amurgurile violete, care augmentează \"bătrânețea câinoasă\", ne vor înconjura și vom întâmpina cu simbolul fertilității (pâine și sare) ultimul cuvânt.
După care se va așterne tăcerea...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț, dacă ai filtrat prin cugetul tău rândurile mele, nu te vei simți nicicând părăsit. Căci cel care a adus Cuvântul, și prin el Lumina, va fi alături de tine pas cu pas! Oricum, povestea vohienilor nu s-a sfârșit...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, lumile închipuite pot deveni oricând posibile. Numai să ști să visezi!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Puritatea sufletului nostru nu o poate fura nimeni! De aceea, sufletul stă \"adormit în crini\", pentru a păstra inefabilul albului etern. Atunci însă când prin gara lui trece un \"tren uitat\" ( dar dorit), fumul dens al amintirilor lasă pe oglinda sufletului umbre cenușii. Este ora când \"rara lună\" prinde rădăcini. Poetul folosește corect, ca un subterfugiu imagistic sintagma \"argintie lună\". Fiindcă luna nu posedă încă acel atribut care să o facă \"argintia lună\". Ea devine \"argintie\" doar în astfel de seri, când pe corola ei se reflectă urma trenului alb, metaforă pentru dorința de a revedea iubita. Dar iubita nu coboară pe peronul de amăgiri spre împlinirea fantasticei nopți. Ea privește doar din fereastră, și știe că într-o astfel de noapte, când \"uiți să mai respiri\", iubitul va rămâne pe peronul dorințelor, conștient că totul nu a fost decât un vis risipit de roțile fatidice ale uitării. Splendid vocativul \"departeo\", simbolizând incomensurabila distanță dintre dorință și împlinirea ei.
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Cornescian, aprecierile d-voastră nu fac decât să îmi creeze sentimentul că eroii mei \"trăiesc\" alături de cititori, și, știți la fel de bine ca mine, că cea mai mare mulțumire a celui ce scrie este să vadă că textul lui este unul \"viu\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, nu uita că visul vohienilor este să renască din cenușă. Va fi greu? Va fi un sacrificiu îndeajuns de mare? Știu că vei fi alături de eroii mei, așa că următoarele episoade vor fi hotărâtoare pentru ei.
Cu mulțumiri și prietenie, Emil Iliescu

Remus, am remarcat în tot ceea ce am citit scris de tine o abordare serioasă a epicului, o manevrare a cuvântului cu mișcări abile, bine proporționate. Cu o căutare a sensurilor profunde ale acțiunilor eroilor tăi, cu o știință a gradării propoziției în palatul de cleștar al frazei. Cu acest text am intrat și eu într-o lume întoarsă cu capul în jos, o lume care trăiește în alte dimensiuni spațiale și temporale, dar o lume vie, care te cheamă să i te alături. Ceea ce am făcut și eu cu multă plăcere...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Doruleț este bine că visezi, și că ți-ai dori să stai alături de personajele mele, acolo, pe mare, pe corăbiile vohiene... Marea a fot întotdeauna apanajul celor puternici, și poate că vohienii nu vor dispare.
\"Cain și Abel\" ocupă un loc aparte și în sufletul meu!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, iată că acele timpuri pot fi reînviate, fie ele și virtual, dar tot își păstrează mirajul. Cred că l-ai resimțit la acele lupte de gladiatori! Mulțumesc pentru aprecieri și trecere!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, se prea poate să mai fi întâlnit o secvență asemănătoare, în vreun film. Peliculele enumerate de tine, ca și \"Gladiator\", abundă în astfel de scene. Vohienii știau că din acea arenă nu poți ieși decât purtat pe umeri. Spațiile întinse, cele ale apelor și insulelor lor, cele în care își puteau demonstra calitățile de luptători nu se puteau compara cu diametrul restrâns al arenei, simbol roman al morții fără tăgadă.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, draga mea, cum bine a sesizat și dl. Călin Sămărghițan, vreau ca acest text să nu fie o plată relatare istorică, ci să aibă un mesaj pe care cititorul trebuie să-l descifreze. Vohienii mi-au fost dragi din noaptea în care i-am creat. Reprezintă demnitatea umană în deplina accepțiune a cuvântului, și vei vedea în continuare că suferința și umilința, în loc să-i determine să se consoleze cu ideea nimicniciei destinului lor, îi întăresc.
Cu prietenie, Emil Iliescu

O descriere reală, neînfrumusețată, căci războiul este cel mai urât monstru din lume, și, oricât ai dori, nu vei putea să-i descoperi și partea de lumină. Amintiri legate de persoane dragi, de trecerea lor sub pământul lui Dumnezeu. Și, mai ales, trăirea sub spectrul morții a acelor clipe acolo, în fața frontului, față în față cu liniile inamice.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Silvia, cum bine ai intuit, destinul vohienilor trebuie să-și urmeze cursul. Vor urma și alte episoade în care Cuvântul le va fi relevat acestora.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, știu că vei fi aproape de eroii mei, indiferent de cât te va presa timpul. Te mai aștept!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, ar fi prea simplu să se termine aici destinul vohienilor, și, după cum ai observat, în ultima perioadă îmi place să scriu texte cât mai lungi, cu riscul de a nu fi citite de foarte mulți membri ai site-ului! Bucuros de trecerea ta!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, întotdeauna ignoranța sfârșește prin a fi pedeapsită. Vom vedea care va fi pedeapsa...
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Călin, ați sesizat perfect mesajul textului meu și aprecierile d-voastră mă încurajează să scriu mai departe!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Jack, ești un cititor fidel și îți mulțumesc pentru asta!
Cu prietenie, Emil Iliescu