Emil Iliescu

Trăirea morții sau tentația neantului în poetica eminesciană Sunt clipe când legăturile cu propria-ți determinare se rup. Dureroasa scenă a omului față-n față cu neantul din el este o pildă că

Cireșul din vis Þin minte că în acea vară făcusem vacanța la bunici, prima dată fără părinți, care, din pricini binecuvântate pentru mine, mă lăsaseră să-mi planific joaca cu

Îngerul de serviciu - Crezi că e bine să le spunem ce am hotărât? îl privi Corina în ochi pe Bogdan, scuturându-și poala plină de florile de tei pe care le culesese pentru ceaiul

În deal, la vie... Fusese o zi caniculară și singurul loc unde Iulică și prietenii săi, Paraschiv și Simion

La stupină Prietenului meu, Doru Emanuel

Nu își mai simțea mâna stângă, parcă îi fugise din corp cu totul, nu auzea decât pietrișul ronțăit de cauciucurile mașinii vecinului Cornel și bătăile slabe ale inimii, care resimțea pierderea de

Sub anestezie Așteptase o iarnă întreagă împreună cu Mioara această vacanță. Acum, când

În acel august vara sfâșiase ca într-o ceartă conjugală cămașa imaculată a cerului, îmbrăcându-se brusc în toamnă, spre disperarea pescarilor

Spațiul geniului în poetica eminesciană Spațiul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte, cel al genialității, este singurul care scapă determinărilor dureroase ale

Seară de decembrie Orașul trăia prin luminile sale multicolore sosirea clipei magice pe care Crăciunul o strecoară în sufletele oamenilor an de an. Profesorul Matei Damian

Asfințit marin

Pădurea lui Orbișor Cineva spunea odată, la un foc de popas, în mijlocul unei vânători, ce nu o voi putea uita ușor, că cele mai frumoase și tragice sunt poveștile petrecute

Spațiul lui Hamlet în poetica eminesciană

Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov Cartierul în care se născuseră Iancu și Iosif era unul mărginaș, de oameni simpli, dar niciodată nu le fusese rușine cu el, cu atât mai puțin

A doua Înviere Bunica îl trezise blând, mângâindu-l și trecându-și mâna prin părul lui ciufulit de visele

Tristețea magnoliei Se spune din bătrâni că în ziua hramului vreunui sfânt mare se deschid cerurile. Atunci toți

Înserarea pe mare... Înserarea cobora dreaptă ca un înger, indiferent din ce parte a vasului o priveai... Ea era ca o certitudine, așa cum strălucesc ochii mamei la somnul

Să pierzi un prieten adevărat... Stăteam lângă copacul meu, cel pe care în inocența mea de atunci, din vacanțele petrecute la bunici, îl consideram singurul și adevăratul prieten...

Spațiul lui Ulysse în poetica eminesciană “Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecând-o”

Poveste de dragoste Andrei coborâse în mica gară de munte și privea liniile de tren care se intersectau ca niște vene ale pământului în căutarea unei destinații pierdute, la fel cum

Sub semnul lui Hyperion – spațiul vieții Fenomen complex, incluzând în el cele trei ritualuri de trecere, primordial umane – nașterea, nunta și moartea – viața reprezintă în același timp

Curmătura era un sat îndesat între două culmi de munte, ca o prăpastie nevăzută, întinzându-se la picioarele lor împădurite, ce străjuiau timpul