Emil Iliescu

Dragul meu Liviu, ai dreptate, textul pare o avalanșă de culori, mirosuri și sunete. Toate țin de ochiul plin de înțelepciune al bătrânului ce le rememorează. Fiindcă întotdeauna Arcadia fiecăruia dintre noi este copilăria...
Fragmentul și altele ce, poate, vor urma, fac parte dintr-un proiect mai vast, o încercare de roman, trimis spre \"disecție\" literară unei edituri.
Îți mulțumesc pentru trecere, pentru semnul lăsat, desosebit de onorant, pentru stelele coborâte din suflet...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un semn de prietenie și admirație pentru un condei plin de simțire poetică, lumină, parfum al altor vremi și culoare!
Felicitări din inimă!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, am scris acest text cu gândul de a face o surpriză unui prieten și de a așterne pe hârtie ceea ce sufletul îmi dictează uneori.
Dacă ți-a plăcut, nu pot decât să fiu mulțumit!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Bunduri, din păcate, neamul ăsta nu poate scăpa de blestemul desinenței \"escu\"! De la Nicu al Lenei, prin Ilici și Costi geologul și până la vajnicul căpitan de pachebot!
Poate, istoria va fi mai blândă cu generația următoare. Vă mulțumesc pentru răspunsul inspirat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-le Bunduri, ați atins o coardă sensibilă! De aceea, chiar dacă sunt un homuncul în materie de epigrame, risc oprobiul agonic cu o modestă încercare:

Pensia nu-i nesimțită,
Boc ne zice: ce mai vreți,
Cand nici dinți nu mai aveti
Ca să mai mușcați din pită?

Maria, prietenia este cel mai durabil lucru de pe lume și tu știi foarte bine asta! Îți mulțumesc că din nou ți-ai răpit din bruma ta de timp liber și ai visat alături de Claudiu și Silvia!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Anni, ca întotdeauna tu rezonezi la mesajul textelor mele și știu că nu o faci din complezență. Așa este, fiecare are timpul drămuit, iar pentru proză, de ce să nu fim sinceri, trebuie să ai o anume predispoziție pentru a o citi până la capăt. Mai ales pe calculator...
Îți mulțumesc pentru semnul lăsat!
Cu prietenie, Emil Iliescu

D-na Gheorghiu, sunt onorat și măgulit pentru introspecția fină și emoțională cu care ați disecat textul meu! Tocmai când mă gândeam la faptul că această proză nu a captat atenția mebrilor site-ului ( numărul mic de citiri și comentarii), iată că d-voastră reușiți să-mi strecurați în suflet picătura de mulțumire după care tânjim fiecare din cei ce încercăm să punem o parte din sufletul nostru în ceea ce scriem.
Vă mulțumesc mult pentru că ați fost alături de personajele mele și de visul lor!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, nota auctorială freamătă mereu printre rânduri, la fiecare dintre noi. Chiar și în vremuri ca cele pe care le trăim este bine să fii un romantic convins...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Un gest simplu, din suflet, o ofrandă adusă de o familie de creștini, un semn de cinstire adâncă pentru Jertfa Domnului! Bunul Dumnezeu să vă călăuzească pașii și viața!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, orice vis frumos se împlinește! Claudiu face parte din el. Și Silvia...
Mulțumiri pentru trecere și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, putem fi legați de un om, atâta timp cât acesta \"se preface\", \"se ascunde\", \"tace\", \"nu-i pasă\"?
Eu cred că putem, atâta timp cât existăm în gândul lui...
Atâta timp cât înflorim la butoniera inimii lui ca un fir de trandafir...
Atâta timp cât ne putem coase speranțele pe vela destinului său....
Putem...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, am pornit demersul meu epic tocmai de la acest suport medical, fără de care incursiunea lui Claudiu în alte dimensiuni nu ar fi putut avea loc.
Mulțumesc pentru trece și semn!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Ai dreptate, Corina, viața se întinde, oricum, până pe malul unde Caron așteaptă să ne poarte spre izbăvire sau osândă în corabia lui pe Styx. Este o pendulare, \"corsi et ricorsi\" de așteptări și de nimicuri, fiindcă de atât de puține ori speranțele ni se împlinesc.
Viața, văzută ca un compartiment aurico-ventricular, este o metaforă superbă despre cât de mult înseamnă ea, viața pentru noi...
La fel de mult ca fiecare bătaie a cordului ce așteaptă...
Încercăm să obținem viză de flotant în fiecare zi în altă cameră, numai pentru a mai prelungi cu un minut sau o oră, trecerea noastră sub golirea clepsidrei.
O poezie ca un sfâșietor strigăt existențial.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Nu este primul fragment pe care-l citesc din acest \"roman interior\". Un roman scris din fireasca aplecare a timpului peste fruntea plină de gânduri a omului de litere, timp coagulat din apropieri și depărtări de ființe dragi sau mai puțin dragi ( în fond, ființele sunt cele care ne împlinesc ființarea!).
Un melanj de tristețe ironică, o radiografiere fină, ușor caustică, a unei Românii a tuturor posibilităților. O emoție firească atunci când este vorba de locuri dragi străbătute pe cursul izvorului viu al peniței sau sub siajul corăbiei de fericire a sufletului.
Ștefan Dăncuș pare doar că a capitulat în fața timpului - \"personal, ești în derivă, alți congeneri se încăpățânează să facă baloane de săpun, ai sfârșit în fundătura bibliotecii tale, nu te-ai racordat la percepția publicitară a zilei de azi, nu te-ai mediatizat îndeajuns, n-ai știut, n-ai avut chef ori energie, știi că ești depășit!\".
Dar spiritul lui liber îi șoptește că abia acum, la 40 de ani, bărbatul împlinește glasul stirpei sale, putând deveni o voce distinctă, puternică, ce ia în râs vremea cu capcanele ei existențiale.
La 40 de ani, când poți spune că ai învins cetatea inexpugnabilă, uneori, a criticii literare, că nu ai îngroșat doar rândurile detașamentului de desant literar, ci chiar ai fost în fruntea redutei, agitând stindardul îndrăznelii lingvistice, manevrând arma ascuțită a cuvântului și apărându-ți ființa cu scutul frumos împodobit de metafore.
Un text, care, alături de celelalte, împlinesc destinul bărbatului la 40 de ani și te provoacă să meditezi...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, în lumea imaginarului poți oricând să schimbi cursul istoriei... Dar, cum aici Claudiu se află într-o situație-limită, vom vedea cum vor decurge lucrurile. Sper să nu te dezamăgesc!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Paradisul din suflet poate uneori să remodeleze paradisul copilăriei la care mai tânjim, din când în când, cu nostalgie. Oamenii ce populau lumea noastră nu se deosebeau prea mult de cei de azi, numai că prin simplitatea și naturalețea lor vie știau să-și trăiască petecul de viață mult mai cu folos. Nu exista Mc Donald, dar exista minunata înghețată pe băț, de vanilie, ce te îndemna, când erai aproape să o termini, să-i sacrifici și bățul ce mai purta în esența lui mireasma indicibilă. Nu existau parcuri de distracție, dar terasele, micii și berea conlucrau la fericirea ce se scurgea pașnică printre oameni. Felinarul cu gaz al bunicii, aprins lângă cuptorul pe care se tolăneau merele coapte, avea o lumină specială, ce întrecea cu mult felinarele roșii, alb-lăptoase sau galbene din colțuri îndepărtate ale lumii. Ai dreptate, Anni, în Rahova noastră dragă cerul era întotdeauna mai mare... Fiindcă îl îmbogățeam noi, cei ce dădeam viață unei mahalale nobile...
Cu prietenie, Emil Iliescu

Maria, știu că întotdeauna ai fost alături de personajele mele. Așa că ele nu te vor dezamăgi nici de data aceasta, când povestea de dragoste a lui Claudiu trebuie să aibă un final fericit!
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, ai deptate, Imperiul se formează mult mai târziu, dar centurionii, pretorii și consulii obișnuiau încă de pe vremea lui Cezar să îl proclame pe acesta Imperator, iar năzuința lor deloc ascunsă, dezvăluită soldaților din subordine, era ca Roma să devină centrul Imperiului lumii. Trebuie să mai ai răbdare pentru a afla în ultimele două părți de ce am intitulat acest text \"Sindromul\".
Cu prietenie, Emil Iliescu

Poezia lui Teodor Dume a fost întotdeauna clipa dintre două respirații existențiale: cea legată de freamătul vieții și cea legată de cernuta clipă, când vom părăsi totul.
De aceea, verbul lui curge firesc, ca însăși viața noastră. Resimțim de la o anumită vârstă toate angoasele ce ne macină și descoperim că între grinzile trainice de altădată ale casei sufletului nostru cariul neputinței, al singurătății, a spulberat prin timp totul.
Că din clepsidra de țărmuri a mai rămas doar un fir de nisip și sub pașii Celui de Sus viața noastră împrumută culorile asfințitului. Nu mai rămâne din noi decât jocul copilăriei desculțe în iarba unei noi primăveri. Atât.
Cu prietenie, Emil Iliescu

Andrei, mă bucură faptul că acest text a reverberat în adâncul sufletului tău, trezind amintiri frumoase. Când mi-ai răspuns la unul din commurile mele, spunând ceva de un soldat roman și de Porolissum, atunci m-am gândit că un text cu rădăcini într-un sit arheologic te va face să te simți iar în mijlocul istoriei. Este o istorie însă pe care a plămădit-o imaginația mea, dar sper să respect canoanele ei întrutotul. Și, chiar dacă apetitul pentru proză și comentarii al cititorilor de pe site a scăzut în ultima vreme, totuși măcar tu trebuie să-i fi alături lui Claudiu în călătoria lui prin timp!
Cu prietenie, Emil Iliescu