La senectute

M-am dus, cu pensia lunară,
Acasă la o domnișoară,
Dar dimineață, cum să zic,
Mi-a spus că n-a simțit nimic.

Celor de la Sibiu nu le-a plăcut. A fost la \"libere\"

Să trăim cu toții bine,
Ne-a urat de sus un țar.
Îi doresc și eu,ca mine
...Să fie pensionar.

Să înțeleg că ai vești de la Sibiu ? S-a terminat jurizarea ?

Știu doar că s-au anunțat invitații.Atât

Dragul meu Nae, tu ești un spirit în permanentă efervescență iar catrenul postat o demonstrează din plin. Prin elaborarea lui însă ilustrezi o veche discuție controversată, iscată de epigramiștii contemporani, anume cea a SIMILITUDINILOR. Exemplific cu un catren publicat în \"Ziarul de Iași\" în data de 8 mai și care a fost predat redacției înainte de 1 mai.Catrenulk sună astfel:

Multe pensii „nesimțite”(08.05.10)

Așa-i, poți sigur să consimți,
Bugetu-i ros de plăți pripite
Prin multe pensii „nesimțite”:
Atunci cînd vin, nici nu le simți...

Se observă că ați căzut pe aceeași poantă dar acest fapt demonstrează că în mintea oamenilor se nasc idei asemănătoare iar spiridușii de epigramiști le valorifică în poante asemănătoare. Pe vremea cînd trăia doctorul Dinescu acesta avea un talent de a semnala poantele asemănătoare. Te rog să nu privești demersul meu ca pe un afront personal, am făcut-o ca să ilustrez cum ideile pot să apară în creiere situate la mari depărtări în spațiu. Asta nu înseamnă că nu apreciez la justa valoare epigrama semnată de tine.

Completare: am uitat să specific că autorul este prolificul nostru comiliton Eugen Deutsch.

S-ating în viață câte-un țel
(Normal - prin taxe, șpăgi și mită),
Ea nu m-ajută mai defel:
E nesimțită!?

Urmată la comentarii de:

Mi-ajungea de trei chiștoace,
Un ulei și două pite,
Dar de niște luni încoace
A scăzut pe nesimțite.

Revin cu o variantă, sper, îmbunătățită.


M-am dus, cu pensia lunară,
Acasă la o domnișoară:
- Ia spune, cum a fost, iubito?
- Ca naiba, nici nu am simțit-o.

M-am dus, cu pensia lunară,
Acasă la o domnișoară:
- Ia spune, cum a fost, iubito?
- Ca naiba, nici nu am simțit-o.
(Dan Norea)

Dacă-n hârjoneli carnale
Tipa n-a simțit „lăscaie”,
Lasă c-o să simți matale
Peste-o lună, când ți-o taie!

\"Vine pensia la mine?\"
Strigă mulți pe strada mea.
Iar poștașul zice \"vine,
Vine și peniseia!\"

A mea și-așa-i destul de mică,
De-o taie măcelarul, Boc,
Vă spun că tremur și mi-e frică,
Că simt, că n-o mai simt deloc.

Vine și penisia!
florian abel

Poștașul, pe strada mea,
Să vină nu mai apucă,
Îl aștept și tare-aș vrea
Chiar și-un peni să-mi aducă.

Nu încerc să mă disculp,neavând motive dar trebuie să vă dau niște argumente ref la SIMILITUDINI
1. Nu am acces la ziarul Dv local Astfel de ziare sunt cu sutele la ora asta în Romînia (nu mai cumpăr ziare de 10 ani)
2. La data la care spuneți că a apărut respectiva publicație eu trimisesem demult plicul la Sibiu.
3. Știți bine că pregătesc materialul imediat cum primesc regulamentul. Sunteți singurul care stie treaba asta De ex la Gura Humorului am făcut grupajul la o zi după venirea provocării și de altfel , desconspir că vi l-am trimis pentru păreri
4. Epigrama cu pricina datează la mine în PC din 3 aprile
5. Atât

Dragă Nae, eu am scris observația nu ca reproș, doar am argumentat suficient că umoriștilor și epigramiștilor le vin în minte prima oară întorsăturile și poantele cele mai la îndemînă. Sper că te-ai convins, ai văzut că destui agoniști au postat în continuare catrene cu poante asemănătoare. Și ești încredințat că nu au avut de unde să se inspire! Eu aveam în rezervă pentru ziar (mi-au permis în continuare după ce am plecat de la ziar, să aleg săptămînal cîte 6 catrene ale păstoreliștilor pe care le publică în ziarul de sîmbătă) catrenul lui Deutsch și abia atunci l-am propus pentru publicare. Nu știu de ce ai luat nota mea ca un reproș, mi-a venit la îndemînă ca să scot încă odată în evidență că SIMILITUDINILE sunt un fenomen curent pentru care nimeni nu este vinovat. Cu întreaga mea simpatie și considerație rămîn acelaș Tataia simpatizat, de Nae Bunduri cel ultraprolific și talentat.

D-le Bunduri, ați atins o coardă sensibilă! De aceea, chiar dacă sunt un homuncul în materie de epigrame, risc oprobiul agonic cu o modestă încercare:

Pensia nu-i nesimțită,
Boc ne zice: ce mai vreți,
Cand nici dinți nu mai aveti
Ca să mai mușcați din pită?

Azi o ducem rău, în fine,
Și mă consolez ades cu
Gândul că a fost mai bine
Cu Emil...sau Iliescu!