Ella Poenaru

Cunosc realitatea hașurată în lumini și umbre culorile sunt doar reflexii accidentale ale unor sentimente ce cad oblic pe suprafețe ondulate de pre-judecăți ancestrale înăuntrul sferei de

mintea mea pipăie timid cu fragile antene oarbe adevărurile contondente și minciunile vâscoase ale acestei lumi cognoscibile doar într-un spectru incomplet. În infraroșu și

umbrele nu iartă Cristofor nici pe tine care te legănai în iluzii de dragoste eternă ca într-un lichid amniotic speranța ta de viață creștea de la o zi la alta dar tu oricum nu aveai să

Ochii - o pereche de oglinzi perfect șlefuite înghițind infinituri rugăciunea obrajilor trași în tăcere de marmură – chipul oval pur se odihnește pe palme lipite cuminți... sprâncenele pleacă-n

Eul ei poetic e blond și are ochi albaștri, se hrănește cu un plancton de iluzii cultivate în acvariul de plastic așezat cu grijă pe mileul de macrame deasupra televizorului fosilă păstrat cu

Jucăm la ruleta rusească iubirea ca unicul glonț și tot învârtim butoiașul cu mâini tremurânde poate că nici de data aceasta n-o să ne nimerească răsuflăm ușurați după ce a făcut un tur

Fuma o țigară electronică în colțul cel mai întunecat al barului fumul se ridica străveziu ca un nimb de promisiuni salvatoare... a desenat cu unghia pe măsuța de plexiglas o căsuță un pom un

Alice a crescut mare Alice e acuma o doamnă sofisticată chiar un MILF zic unii Alice nu mai aleargă după iepuri prin grote înguste acum vin iepurii în scorbura ei din Țara Minunilor și beau

M-au asaltat amintirile aruncă în mine săgeți ascuțite din morminte în care nu mă mai pot întoarce să mă apăr de larvele atâtor greșeli trecute... Deasupra dau muguri inutile păreri de

Foamea cea de toate zilele s-a înstăpânit în oglinzi venele-s goale de visuri amanetate doar satiri inițiați în asceza iadului răsucesc gânduri fierbinți în foi de tornade setea hulpavă

A fost iar cutremur în Vrancea, a cincea zi la rând, unda de șoc s-a resimțit și la București... se pare că doua plăci tectonice s-au ciocnit într-un disperat eseu pentru prioritate sau, în

Am mâna și ochiul format, pot să afirm fără să mă laud, nimeresc drept în inimă sau în cap de la orice distanță rezonabilă, pe timp de război sau de pace, în orele de studiu, dar și în

Contele Dracula a trecut mai devreme lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier; garguii au rânjit cu nedisimulată ironie: rezerva sanguină e din ce în ce mai puțină. Desigur nu-i momentul să

Poteca sumbră spălată doar de roua dimineții se ascunde într-un ochi de umbră Verde El a trecut demult.

Visez că visez... nu-i noapte ca mâine, Somnul perfid a scos din joben O floare, un vîrcolac si un câine – Și iar își începe dansul obscen. În visele mele singură-s mereu, Mă tot plimb

O să-mi vopsesc părul verde și unghiile negre să nu mă întrebi de ce mi-au crescut dinții așa lungi și urechile ascuțite ca de elf. Cum nu pot să te îndrăgostesc de mine o să te amuz

Apostolii lumii și-au luat rând pe rând Cuminecătura și-au dispărut – În urmă rămase doar masa tăcerii Întorcând din somn neștiut Douăsprezece scaune Ca douăsprezece pocale Pline de slavă

Crinul se înălța sfidător în mijlocul grădinii, în centrul rondului de petunii, ca o cupă de cristal din care s-au sorbit cele mai fine șampanii… își desfăcea nepăsător cu semeață pudoare

nostradamus pescuiește în baltă pentru a enșpea oară fără permis de scafandru eclipsa de lună îl mustră tandru tritoni translucizi clănțănesc indeciși a revoltă un amfibiu de gen fluid depune