Ella Poenaru

Mă definesc ca animal am piele, păr și membre unghii și colți și de cele mai multe ori sunt condusă de instinct pur și reflexe condiționate mă definesc ca fenotip produsul special al câtorva

îmi crește ceva între degete din ce în ce îmi pierd simțul tactil nu mai știu cum se simte o pisică când o mângâi nu știu ce strâng la piept un as de inimă roșie sau un turn întors de

Ștefănel avea o problemă încă de când învățase să vorbească: nu înțelegea deloc limbajul figurat. De pildă, dacă i se spunea: „deschide bine urechile!” își băga degetele în orificiile auriculare

dimineața mi-e imposibil să deschid ochii larg spectre stranii îmi cântă pe pleoape sonata lunii în ultim pătrar sângele nopții se scurge verde onctuos în perfuziile strigoilor umbrele inimii

Singurătățile nu se adună se multiplică metastazând oglin-zile în care privim cum timpul ne spulberă rând pe rând visele ne mușcă din inimi cu gură de crivăț și ne sculptează cu precizie

ca să vorbești bine trebuie neapărat să ai un simț al limbii special papile gustative receptive la diferențele graduale dintre cald și rece dulce și amar aici și departe nu te

Sus cerul deschis coroane de lauri cortegii de sfinți rugăciuni furibunde jos corpul umflat sfârtecat de dureri valuri de sânge dejecții pretutindeni Dumnezeu în mijloc copilul

iubește femeia din tine acea ființă veșnic nemulțumită de cum arată fără machiaj de anii în plus și visele tot mai puține care plânge după iubitul plecat la fel de mult ca după o unghie

aceasta nu este o poezie de dragoste nici vreun discurs redundant despre reflexe necondiționate și neasumare dragostea este o pandemie neeradicată încă deși a intrat de mult în remisie din

vă amintiți când ați avut ultima dată... ăăă...păduchi sau măcar o pereche de lindini agățate în voiajele interne sau internaționale rezervate last minute în sala de așteptare pentru economy

Închid ochii deschid pumnul ghicesc ce va fi de această dată: o foarfecă bine ascuțită în inima mea de hârtie creponată.

mama s-a stins în azil bolnavă de Alzheimer mâna mi-a tremurat completând declarația pe propria răspundere i-am dus hainele bune și o iconiță la lumina lumânării i-am povestit ce mai era

Alice a crescut mare Alice e acuma o doamnă sofisticată chiar un MILF zic unii Alice nu mai aleargă după iepuri prin grote înguste acum vin iepurii în scorbura ei din Țara Minunilor și beau

viața e un experiment ratat atmosfera a devenit insuportabilă respir 30% oxigen, 70 % azot și foarte puține gaze rare aș fi cobaiul ideal dacă nu aș visa uneori noaptea că zbor lumea-i un

doamna cea blândă mi-a spus să-i arăt cu degetul pe ursuleț unde m-a atins moșul cel rău mi-a vorbit frumos cu iubita și scumpa deși cred că și astea pot fi cuvinte urâte uneori ursulețul

Căldura acelei nopți ce se freca de ziduri ca o pisică scotocind tomberoanele pline de rămășițele viselor noastre deasupra indiferentă și oarbă la orice insinuare stagna luna orașul mirosea

Contele Dracula a trecut mai devreme lăsând în urmă un abur lejer de sânge roturier; garguii au rânjit cu nedisimulată ironie: rezerva sanguină e din ce în ce mai puțină. Desigur nu-i momentul să

umbrele nu iartă Cristofor nici pe tine care te legănai în iluzii de dragoste eternă ca într-un lichid amniotic speranța ta de viață creștea de la o zi la alta dar tu oricum nu aveai să

prima zi de școală inițierea în teatru absurd ca lecție obligatorie de viață scaunele stau nemișcate așteptând să fie ocupate rând pe rând la o distanță regulamentară ultima bancă de la geam

credeam că marile iubiri sunt sortite să sfârșească mereu într-o tragedie cauzată de factori externi : părinți absurzi, prieteni invidioși sau pur și simplu străini inconștienți și ne gândeam

Mi-e versul, maestre, stingher între tine și lume au rămas prea multe tăceri de când tu și noi măsurăm eternitatea diferit nu mai dansează dalta pe piatră, gând cioplind, piatra nu mai cântă a

Mă definesc ca animal am piele, păr și membre unghii și colți și de cele mai multe ori sunt condusă de instinct pur și reflexe condiționate mă definesc ca fenotip produsul special al câtorva