Poezie
Muză adormită
Brâncușiană
1 min lectură·
Mediu
Mi-e versul, maestre, stingher
între tine și lume au rămas prea multe tăceri
de când tu și noi măsurăm eternitatea diferit
nu mai dansează dalta pe piatră, gând cioplind,
piatra nu mai cântă a zbor,
marmura nu se mai frânge cu dor,
bronzul a rămas un metal mut,
cocoșii de Hobița au tăcut,
doar Măiastrele plâng pe tărâmuri străine,
pe când lemnul nostru geme mocnit
a trădare și a ruine...
S-a ascuns Cumințenia în poveste
nici Sărutul azi nu ne mai este
la fel de rotund și destul -
ni-e închis infinitul, maestre,
din vise a fugit ametistul
lumina-i în pumnul zilei strivită
iar gândul zăvor pe o muză adormită.
001.181
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ella Poenaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Ella Poenaru. “Muză adormită.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ella-poenaru/poezie/14144802/muza-adormitaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.