Poezie

Visul nopții de mâine

1 min lectură·29 ianuarie 2019

Mediu

Visez că visez... nu-i noapte ca mâine,

Somnul perfid a scos din joben

O floare, un vîrcolac si un câine –

Și iar își începe dansul obscen.

În visele mele singură-s mereu,

Mă tot plimb goală pe peroane de gări –

Uneori mai port o șapcă de jocheu

Ducând timpul la trap între două plecări.

Pe strada prunciei căluții de lemn

Mă petrec tăcuți ca-ntr-un film vechi voalat,

Parcul de lângă școală ne face semn –

O inimă arsă pe-un copac uscat.

Tot ca prin vis mai zăresc în distanță

trase de-un car cu ferestre zidite

toate iubirile fără speranță,

toate dorințele neîmplinite…

În nopțile mele tu n-ai sosit încă,

Poate nici în ultimul vis n-o să-mi apari

Să-mi descurci părul lipit de tâmplă,

Să-mi acoperi ochii cu reci nenufari.

001.296

Ella Poenaru. “Visul nopții de mâine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ella-poenaru/poezie/14135719/visul-noptii-de-maine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.