Poezie
Cafea rece
1 min lectură·
Mediu
Fuma o țigară electronică
în colțul cel mai întunecat al barului
fumul se ridica străveziu
ca un nimb de promisiuni salvatoare...
a desenat cu unghia pe măsuța de plexiglas
o căsuță un pom un soare
și un mic semn de întrebare - ?
în scrumiera de decor zărea strivite
cadavrele zilelor în care
nu se întâmplase nimic deosebit
din când în când un chelner trecea
zâmbind cu o politețe studiată
s-o întrebe dacă mai dorește și altceva
după două ore de așteptare
chipul ei împrumutase nuanțe de cafea rece
a șters cu degetul soarele, pomul, căsuța
din desenul invizibil
și a zgâriat cu unghia apăsat
o cruce și o lună în ultimul pătrar
apoi s-a ridicat cu un surâs amar
a achitat nota și a plecat
la o altă ședință de citostatice.
001.359
0