Poezie
amfibiu
1 min lectură·
Mediu
nostradamus pescuiește în baltă
pentru a enșpea oară fără permis de scafandru
eclipsa de lună îl mustră tandru
tritoni translucizi clănțănesc indeciși a revoltă
un amfibiu de gen fluid depune plângere
de hărțuire sexuală
oedip i-a fumat toată rezerva de papură
și vreo două-trei fire verzi rubinii de rubarbă
sălcii pensionare consumate de frustrări existențiale
se prezintă mereu martore la metamorfoze incomplete
despre care au citit în manualul de biologie
de la nu știu ce editură
mai contează?
demult nu mai avem ochi și
solzii ne-au căzut fără să creștem aripi
doar câteva gene incerte;
pleoapele cad în cortine grele
peste piese ce nu s-au jucat niciodată...
și atunci de ce
tot insistăm
că repetitio mater studiorum est?!
bieți mormoloci indistincți
mai avem câteva ere,
câteva milenii
câteva secole,
câteva decenii,
câțiva ani,
câteva luni,
două săptămâni
și o zi,
până să devenim amfibii
cu drepturi depline
001.481
0