Poezie

Masa Tăcerii

Brâncușiană

1 min lectură·18 ianuarie 2019

Mediu

Apostolii lumii și-au luat rând pe rând

Cuminecătura și-au dispărut –

În urmă rămase doar masa tăcerii

Întorcând din somn neștiut

Douăsprezece scaune

Ca douăsprezece pocale

Pline de slavă și lut.

Lumea a trecut iară și iară

Vorbele au zburat în șir de cocoare

Liniștea a lăsat grea casa de piatră

Sub catapeteasma de stele fuioare

Torcând cernită piatra tăcerii

Din tot ce-a rămas nespus, neînceput

În albe, adormite pahare.

Și cei ce au trecut și cei urmează să vină

Se așază-mpreună în chip nevăzut

La masă să schimbe vreo două tăceri

Și să ciocnească neabătut

Pentru cei ce au fost, pentru cei ce vor fi

Și pentru cei ce pe cale mai sunt

Prin grele clepsidre timpul iar s-a cernut-

Tăcerea ne prinse pe toți în ciubere goale.

001.482

Ella Poenaru. “Masa Tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ella-poenaru/poezie/14135356/masa-tacerii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.