elis ioan

liviu?! aici?! dar tu sa spui ca e foarte rau, e foarte bine, ca macar te-ai obosit. si cum nu spui asta, nu pot decat sa ma declar fericita. :)

si felix? si felix aici?! da, am incercat prin text...sa fiu inauntru si undeva in afara, in acelasi timp. si daca tu spui ce spui, mi-ai facut ziua :)

zabete,
nu stiu...azi sunt un cimpanzeu mai putin animalic decat un african burtos. dar tu crezi ca stie?!
elis

sunt si mai barbara daca il fac CONSTIENT ca sa-l omor CONSTIENT. darli are dreptate, monica are dreptate (si poate ma explica mai bine decat o fac eu). nu ma gandisem ca vom ajunge la polemica asta. textul nu e nici pro, nici contra. da posibilitatea alegerii, stiind ceea ce alegi, iar pe langa aspectul la care te rezumi spun ca:
\"eu mă zbat în uterul altcuiva
îmi sug piciorul cu totul
trag de cordonul ombilical

amândoi așteptam sã ne expulzeze
printr-o gurã de luminã
sã ni se scurgã placenta buboasă\".

amandoi.

lasa, doar stii ca te iubesc.
si azi am voie pt ca sunt cimpanzeu si nu imi pasa decat ce banana voi mesteca. sac!!! :)
si pot sta pe ce craca vreau eu, fara ca nimeni sa mai zica ceva de pietre...stii ce?! asurzesc :)

li are dreptate...peste subtext exista un text.
in rest, doar polemica...mi-as fi dorit sa fiu cimpanzeu. foarte tare!!! zabete, au fost timpuri cand am fost fericita, desi aveam de mancat un cartof o zi intreaga si il imparteam in 2 mese. sau lasam un ou in frigider pt sora mea si il gaseam tot acolo pt ca ea il lasa pt mine. sau in liceu imi coloram cu pixul piciorul sa nu se vada ca am raiatul rupt. sau imi prindeam cu un ac de siguranta pantalonul si nu lasam nici un baiat sa se atinga de mine, ca nu carecumva sa vada...sunt multe. si stiu ce inseamna saracia, chiar si in etape. dar nu pot spune ca am fost nefericita atunci. gaseam solutii. mancam pe la prieteni, faceam comentarii la romana contra cost, mai le coseam un tiv, o fusta. te adaptezi. si ma simteam pe picioarele mele. si eram fericita. asa ca pot spune ca stiu ce spun.

dorinta: vreau sa fiu cimpanzeu, sa ma arunc din craca in craca, sa mananc puricii sau paduchii sau ce-or-fi ai iubitului, sa nu imi mai pun intrebari, sa nu mai caut raspunsuri. se poate?! uite azi se poate! azi voi fi cimpanzeu!

cred ca ai dreptul de a alege atunci cand renunti la o parte din tine, cand iti tai o mana, iti scoti un ficat, cand renunti la ceva ce alcatuieste fiinta ta. dar si acolo am niste dubii.

un copil il porti si atat. este o fiinta individuala, nu este proprietatea ta. parintii nu sunt proprietarii copilului, ci indrumatorii lui. copilul are viata lui proprie, separata de a ta. asa cum poti omora un nou nascut sau un adult, asa poti lua viata unei fiinte nenascute. este acelasi lucru. eu nu pot sa dau viata, nu pot decide asta, nu stiu sa fac minuni. de ce as putea sa o iau?! da, e o problema delicata. nu ma pot gandi la cazuri extreme, de copii crescuti prin gunoaie. dar chiar si asa. cine decide daca ei sunt fericiti sau nu?! binele meu poate nu este binele altcuiva. poate felul meu de a vedea lumea nu apartine si altuia. chiar nu stiu de ce ceea ce ma face pe mine fericita sau cu ceea ce inseamna o viata implinita ar trebui sa faca si pe altcineva.
intrebare: daca as purta in pantec un copil cu sindromul down, spre ex, as renunta la el doar pt ca ar fi bolnav?! m-am gandit mult si sunt in situatia sa o spun. nu, nu as renunta. pentru ca el va avea universul lui, lumea lui, chiar daca nu o va intelege pe a mea. va fi cumplit, dar asta imi va fi crucea. mie imi va fi mai greu decat lui. poate el asa va fi fericit, cum eu nu o sa fiu niciodata. pot decide eu?! pot face insa orice ca lui sa-i fie bine.
nu stiu, am multe intrebari si putine raspunsuri.

placenta buboasa...pentru ca nu toate placentele arata la fel. sunt unele care arata ca un plaman urat plin de bube albe. nu stiu cum se cheama medical, ca am memoria scurta:)
si protejat de placenta aceea ingrozitoare, un copil creste, are hrana in pantecul mamei. poate asta am vrut sa spun. cateodata nu tot ceea ce stim arata la fel. cateodata un chip hidos protejeaza o minune. poate unii dintre noi vad o placenta buboasa si o distrug fara sa stie ca asa odioasa cum este protejeaza fiinta.

subtextul era doar pentru a explica. atat. in rest habar nu am. nu voi fi in carti :)

ma bucur sa te gasesc aici :)

nu stiu daca iti poti asuma o crima. citisem intr-o revista ca zina dumitrescu a facut peste 20 de avorturi (declaratia ei). asta mi se pare barbar. sa ai acees la informatie si mijloace anticonceptionale, sa ai un oarecare nivel de cultura si sa ramai la stadiul de animal, omorandu-ti proprii copii nenascuti. daca veti cauta pe google imagini ale copiilor avortati o sa vi se faca rau.

cred ca fiecare copil vine cu painea lui, are sansa lui, are crucea lui. am vazut familii fericite cu 5-6 copii care se hraneau cum puteau si carora nu le lipsea speranta, am un suflet drag mie care a facut un avort pentru ca nu era casatorita si i-a fost teama de reactia, parintilor, colegilor, viitor, faptul ca tatal nu a vrut copilul...nu stiu...se chinuie de atunci (10 ani) si nu a mai ramas insarcinata. si este un cosmar, o trauma care te taraie dupa ea zi de zi...a trecut de faza cand plangea pentru ca vedea femei insarcinate sau copii mici. acum nu mai are nici o reactie e ca si paralizata. doar inchide ochii si spera ca va fi altfel. si mai am exemple cu fete care au avut copii dupa si asta, de cele mai multe ori, nu modifica prea mult chinul. prefera insa sa nu se gandeasca. sunt lucruri pe care le faci si timpul nu le sterge, le amplifica. sau cel putin asta am vazut in jurul meu.

mai cred, mihai, ca si tine, ca e \"mai profitabil să educăm cimpanzeii să foloseasca prezervative & anticoncepționale?\", pentru ca altfel ar trebui sa-ti asumi viata copilului nenascut, nu moartea lui.

mulțumesc, dana...pentru comentariul scurt și concis. și pentru ochiul tău ce privește departe. îmi prinde bine.

mihai, se poate spune oricum vrei. ar putea fi de bine... un morbid asumat. mereu.

gheorghe,
știu și eu ce cu ce se confundă?! poate ar trebui să mă lămuresc ce ai vrut să spui prin \"prezumțios\", nu de alta, dar adjectivul cu pricina descrie atribute ale ființei umane (Care are o încredere exagerată în calitățile, în forțele proprii (și disprețuiește ajutorul și experiența altora); încrezut, înfumurat). nu văd legătura între text și adjectiv, dar o să mă străduiesc.

elis

da ofelia, întotdeauna rămâne coșmarul..și te adâncește în el zi după zi ...e ca un nisip mișcător...cu cât de zbați, cu atât te înghite mai repede. îmi pare bine să te văd și pe aici.

li, am mai dat un space la rânduri și am mai scos un pronume, un articol... am mai lăsat câte ceva, pe acolo pe unde am crezut. tu niciodată nu îndrăznești prea mult. ai uitat?! mi-ai lăsat să locuiesc în sertarul tău cu pitici și dorm la perete :) așa că poți oricând orice. prietenește-mă! :)

anghel, știu și eu?! nu cred nici că este un parazit, nici că celălalt ar fi vre-un soi de canibal...o să mă mai gândesc, dar fratele/sora nu au ales moartea unui copil nenăscut

robert, așa cred...toți rămânem legați cu un cordon ombilical ...o poveste spusă la nesfârșit de când am fost concepuți sau poate înainte de asta. mă bucură felul în care vezi

gelu,
tu ai o sensibilitate aparte și aprecierea ta îmi atrage atenția. mulțumesc :)

cam așa a juns la mine:

din carnal se naște sacrul:
\"înghit/sperma ta se umflă în mine/ca un duh hotărât
într-o sfântă\"

îmi mai sună ca un fruct oprit ce-l ademenește pentru a-și potrivi tălpile în respir-inspirul tău vertical, pentru sacrificarea ta (animalele/îmi rod conștiincioase inima
osificată) prin a-l înghiți și molfăi bine...până la \"li umflăcioasă\" :)
elis

pentru toate liniile subțiri...pentru toate luminile care dau sens umbrei. dar tu știi :)
elis

sunt momente in care dzeu te priveste in ochii si intelegi ca intreg universul tau se concentreaza intr-un sambure de lumina inghitit de intuneric. si realizezi ca se intampla miracole care iti definesc crucea, oricare ar fi ea.
si atunci privesti spre farama de viata care are o inima si care bate in pantecul tau, de doua ori mai repede decat a ta...si mii de intrebari capata un singur raspuns...iubirea.

multumesc
elis

fără fracțiuni este legat de numărul rotund, care asta înseamnă, complet, întreg...așa cum așa putea fi, nu doar o parte din mine, ci completă, întreagă...cam asta a fost ideea, probabil prea abstractă exprimarea sau pur și simplu greoaie. nu știu. nu mai schim acum, deși ai putea avea dreptate. pot spune și altfel...
mulțumesc

cel mai mult mi-a plăcut \"seară: deschid un televizor mă cuibaresc în toate programele când apeși telecomanda alege doar alb-negrul din mine și te voi iubi limpede restul sunt canale codate\"
atât rozele cât și micile poeme sunt o imagine în sine.
elis

- dorel, doar-el nu știe ce-i aia iubire. li e posibil să știe. asta știe dorel (\"nu mă lăsa nu ai cum să mă lași
ești prinsă cu mine în balele astea lipicioase care-i curg lui dumnezeu din gură de poftă de sângele nostru\")...deci știe.
- dorel, doar-el, e un scotocitor ce \"luptă pentru clipa mică în care te arcuiesti sub puterea lui și urli cu perna pe cap\"
- dorel, doar-el e perfect pentru tine. doar aveți aceeași piele și sânge, voi vedeți mai bine fără ochi
- dorel, doar-el, are fundul bombat și răspunde pozitiv unghiilor tale...sau invers
- dorel, doar-el e transfigurat de așteptarea finalei...

bine ai facut cosmine si bine ai venit adrian.
are multă poezie textul, e concentrat, are un umor trist, dureros, doar un coșmar, până la urmă. și-mi sună a poveste, ca alice în țara minunilor ... are o inocență anume, ca și când privești copilăria prin ochi de om mare...bastonul alb. foarte frumos debut.
elis

tu știi cum văd eu personalele tale. tu știi și eu nu mai pot spune nimic...poate doar că aici plouă, când \"diminețile fără apartenență\" te sfârtecă (\"a trecut tigrul, a mușcat din plămânii mei\"), când lumina ta doliul și pierderea, absența, lipsa sunt cancer în metastază \"mi-e rău de tine. mi-e fără tien\", tu care vezi muzica oamenilor nu mai ai decât axe verticale la care nu te mai poți raporta, cărora nu le mai percepi mișcarea, mesajul, forma, trec prin tine ca și când ai fi renegată de întreg universul.
rămâne \"iubirea, singura evidența a faptului banal că mai sunt\", în rest o umbră, o amprentă acoperită de liniile vieții lui.

\"flori fete filme sau baieti\" jucam și eu când eram mică. și totuși, ioana, și totuși...poate mi-ar fi plăcut să-mi spui că nu ești decât o bufnită, fără ce ai fi putut să fii...pentru că iubesc păsările răpitoare de noapte, nu pe cele de zi, pentru că iubesc bufnițele, nu ulii, deși ambele sunt puternice, doar una-i mai albastră și cu ochi în frunte.
sau poate nu...poate e bine să-mi spui ce nu ești, pentru că mă bucură ceea ce ești. plăcută citire, ca de obicei de altfel.

mai întâi îți spun bine ai venit, am văzut că ieri ai luat startul :)
apoi da, îți mulțumesc, mai ales pentru filmele acelea cu nuanță gălbuie și gust dulce-acrișor.

\"de obicei aleg cel mai greu drum/am aflat că e și cel mai frumos\". nu tremuri când deschizi cutia cu trecut, cu prezent, te îndeamnă să scoți din poșetă aripa ce ți-ai cumpărat-o luna trecută și să crezi, mai ales să crezi.
pentru asta. și pentru că pui cutia la loc și începi de azi.

valeriu,
cam despre asta este vorba: despre orice fel de vânzători ambulanți, de vise, speranțe, așteptări, credințe, iluzii, (re)găsiri, copilării, adolescențe, maturități, iubiri, timpuri, vârste, deșerturi, ploi etc...și asta nu e rău...pentru că altfel nu aș iubi, nu?! despre fiecare din noi, într-un fel sau altul, vânzător sau cumpărător.
mulțumesc pt \"a-muțenie\" :)

nastia,
mulțumesc, trecerea ta mă face să-ți mărturisesc că mi-ar plăcea să citesc mai des despre femeia din tine, despre ferestre, vânători de vulpi, scrisori din turnuri...
elis