Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Tu muști din ploi

confetti violet

1 min lectură·
Mediu
apele strâng roțile trenului și le înghesuie în valize
mi le aruncă în spinare dar eu știu că sunt baloane cu heliu
care se înalță până la Sf Petru și-l gâdilă în tălpi
hohotește pe sub aură și învârte cheia în așteptări
ele se desfac desupra noastră risipind confetti violet
tu alergi spre mine și hăurile
se îmbracă în viermi de mătase
apoi tăcem
084.268
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
64
Citire
1 min
Versuri
8
Actualizat

Cum sa citezi

elis ioan. “Tu muști din ploi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/elis-ioan/poezie/189372/tu-musti-din-ploi

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal
Inca o data, subiectiv.
Prima strofa imi place mai mult, desi a doua e mai puternica. E lesne de inteles de ce. :)
O muscatura precisa si frumoasa.
Emil
0
@elis-ioanEIelis ioan
pe sistemul \"murdarirea e buna\", si muscaturile la fel. indiferent de directia din care vin si de ...semnele ramase dupa. cateodata trec :)
multumesc
0
@elis-ioanEIelis ioan
pe sistemul \"murdarirea e buna\", si muscaturile la fel. indiferent de directia din care vin si de ...semnele ramase dupa. cateodata trec. doar cateodata :)
multumesc
0
@elis-ioanEIelis ioan
pe sistemul \"murdarirea e buna\", si muscaturile la fel. indiferent de directia din care vin si de ...semnele ramase dupa. cateodata trec. doar cateodata :)
multumesc
0
@adrian-suciuASAdrian Suciu
Superb poemul, intriganta viziunea raiului de jos in sus. Chiar daca nu era miza poemului, poate ca merita sa insisti mai mult pe drumul asta. :) Mi-a facut placere.
0
@liviu-ioan-coposLCLiviu Ioan Copos
...\"tu alergi spre mine ca și când cireși amari
îmbracă hăurile în viermi de mătase\"...
atăt de frumos și profund, mă bucur că te-am descoperit, Elis!
0
@elis-ioanEIelis ioan
momentan, îl voi lăsa așa. data viitoare, promit, voi răsturna toate raiurile, toate iadurile numai să-i dau bătaie de cap Sfântului Petru.
mulțumesc
0
@elis-ioanEIelis ioan
la capătul tuturor ... nu mai urlă decât tăcerea. atât de tare încât îți sparge timpanele. și tăcerea asta e rugăciune și urlet, e credință, e șoaptă, e așteptare, e zgomotul viermilor de mătase care acoperă hăurile.
mulțumesc :)
elis
0