Elena Toma

trecem unii pe langă alții, cine poate ști ce zace în adâncul fiecărui suflet? monștri cu zâmbet de gheață, cocoșați, rătăciți în însingurare, scriem, scriem..uitați de Dumnezeu oare? cîtă nebunie declarată sau doar parfumată la colț de privire aruncă gândul, speranța că, poate, agățați de cuvinte, cineva aude, simte delirul din noi. poezia este o victimă a multora, chiar și a mea. mă înfrupt din sensul cuvintelor crezând că ceea ce scriu este poezie, este nebunie...atât. nu am curaj să mor, mi-a rămas...să plâng, să râd alături de cititorii mei, care, nebuni și ei, citesc sufletul meu ce se despoaie, de fiecare dată, în fața cuvintelor. de ce? cine știe? eu cred că scriu poezie!

fii liniștit,
epigrama e haioasă
nostalgia trenului
călătorul obosit
la asta m-am referit

dacă vrei, îți desenez
zâmbetul plin de căldură
:)))....:))))....:)))
e un fel de hohot, vezi?
`ai c/o iau pe arătură:))

Israelului, draga Adrian, este împărțirea statelor arabe, fiecare cu modul lui de guvernare. la cât de mulți arabi sunt în jurul Israelului, 640km pătrați, cât două județe ale României, numai dacă ar intra pe jos în Israel, arabii ar cuceri micul mare stat israelian. firește, suntem alături de oamenii aflați în nenorocire, dar ...parcă nu mai ia sfârșit toata această tevatură, violență dusă la extreme. am fost prin Haifa, am trăit în Israel mulți ani datorită profesiei care mi-a dat posibilitatea să cunosc cultura, istoria neamului tău. este trist că omenirea nu găsește căi de soluționare și ignoră cu atâta ușurință pierderile de vieți omenești, greu de suportat pentru toți cei implicați în acest zbucium continuu. poate Dumnezeu a luat vacanță și nu mai are răbdarea să-și arunce privirile pe pămant, asta ca să nu îndrăznesc a spune că o fi îmbătrânit și El și ...nu mai vede, aude, nu mai poate cuvânta pentru a spune, odată pentru totdeauna: opriți-vă.

m-ai umplut de nostalgie
când la mare, când la munte
oi, vapoare, bere, soare
marinari și ciobănași
îi găsești în epigrama
lui Dan Norea cel poznaș

Desigur... ne atrag persoanele frumoase, deștepte, cu o poziție socială care să ne uimească și cu multe resurse financiare. Cât ești de dispus să accepti să trăiești lângă cineva care se dovedește a-ți fi cu mult superior?
Să vedem cam cu ce fel de probleme te-ai putea confrunta în acest caz:
- mandria ranita
\"Mă refer la privirile unor bărbați țintuite pe sânii tai, apoi coborâte spre mai jos ca să cerceteze ce ascunzi sub pliurile fustelor tale mini. Tu fentezi orice apropiere galantă cu un fluierat scurt și o piruetă abilă invațată de la șoferii de camioane.\":)))

- invidia

\"Nu știu ce a fost între voi dar scrisorile parfumate pe care ți le trimete de ani și ani le ard în sobă fară sa le deschid, nu e corect să citești poșta altcuiva...\"

- sentimentul de incapacitate

\"Nu vrei să faci copii, detești bărbații, specia asta explicit de insistentă în carnații pe care nu le pricepi. Preferi să te joci în ascuns cu păpuși din pluș și arlechini fara cap, rupând tot ce e legat de baieți încă de la vârsta pubertății cu pistrui și coșuri\"

- supunerea


\"Te întorci cu spatele la mine și nu știu dacă e provocare sau o simplă formă de expresie posterioară unor întâmplări de peste șolduri.\"

- dependenta

\"Egalitatea e o falsă iluzie îți spun, sunt egal cu tine doar în pat când te las sa te urci cu papucii în picioare fară sa te demachiezi, râzând șmecheră cu buza de sus care tremură un pic de emoție sau de durere\"

text scris cu pasinea autorului aplecată asupra analizei interioare a sufletului, plăcerea, ușurința de a creea imagini ce se succed într-un lirism aparte.

bine crescut de nu e
ce-o avea baiatul, soro
de l-a-mbrobodit deodată...
a pus repede mana pe el,
să nu-l ia o altă fată?

\"o mică rectificare\"...cu scuze de rigoare:)

hai, la horă-n sat....e ca un strigăt textul tău, citindu-l, parcă îl văd pe Tudor Gheorghe cântându-l în acorduri de aducere aminte a rapsozilor neamului nostru, purtătorii imaginii celor care au luptat pentru libertatea acestui popor. din păcate, poezia de azi, ocolește tematica. o mică rectificate, atenționez autorul...
- \"hai dorule dute (du-te) și “adă-mi-l acasă “\"
si...
\"prin codrii ne tăiați doar de seculare balade\"...(netăiați)
cu rugămintea să rectifici pe text, spus cu multă admirație pentru sensibilitatea ta poetică

o stare sufletească de bucurie nemărginită, de exaltare, de împacare, de beatitudine. și atunci putem considera că ea se află la picioarele noastre ca o floare de câmp; nu trebuie decat să ne aplecăm ca să o culegem. dar cum ea este înconjurata de multe alte flori, ne înșelam asupra parfumului, asupra culorii și întindem prea departe mâinile.
concepții despre maturitate ne spun că a obține ceea ce ne dorim înseamnă să fim pregătiți pe deplin în efortul de a ne putea oferi cele dorite, credem că o anumită maturitate morală, spirituală, spre care tindem, așa cum autoarea acestui text caută scormonind cărările vieții, ne poate ajuta în devenire. maturitatea constată în strădania de a obține. și tu, dana, ai obținut, prin maturitatea ta, felicitările mele pentru bucuria de a citi un poem sensibil, plin de muzicalitate, care te face să retrăiești frământările adolescentine.

vezi cum ești
le dai în vileag pe toate!?
rușinică, domnule,
asta e maturitate?

este mai bine cu fedorovna, departe de sângele, violența verbală, creierii striviți, hălcile de carne macră, tocată, etc, imagini h orror care îmi dau coșmaruri în somn. la fedorovna asta, katiușa, care or mai fi...mai pot zâmbi prin amintire și dacă ele n-ar fi existat, d-le nanu, ați mai fi scris acum despre ele? ați căzut în nostalgie și, uitați, mândrețe de text:))

dacă ar fi să ne luăm după noile descoperiri științifice și să-mi pot permite să vorbesc din punctul de vedere al hominidului:))aș putea afirma că, în urmă cu 7 milioane de ani, evoluția a marcat existența prin apariția strămoșilor noștri hommo sapiens, dat nevrând să fiu Toumai, ci doar creația divină a Tatălui Ceresc, revin și spun că adevărata frumusețe nu are vărstă, greutate sau înălțime, ea este spirit ce dăinuie. Tolouse sau Qvasimmodo, au existat și există printre noi, fiecare cu menirea sa. de ce se-ntâmplă ca în viața unora să existe numai astfel de chipuri în preajmă, de ce numai nebunie si deformare fizică, asta este mai greu de răspuns. dar, dacă mulți dintre noi am avea lumina, inteligența, bunătatea, responsabilitatea, conștiința și sufletele acestor marginalizați ai vieții, ai societății, cu siguranță, viața ar fi mai frumoasă. se spune ca omul slut este machiavelic, misogin, parcă-l văd pe Tolouse creionând prin barurile de noapte femeile de moravuri ușoare și nu numai. cine poate înțelege ce zace în sufletulu acestor năpăstuiți și de ce le este lor dat un chip hidos? sunt tot oameni capabili de nobile sentimente, poate cu mult mai sinceri decât cei înzestrați de natură, dar cine poate accepta viața lângă ei? îl caut pe Qvasimmodo...l-am întâlnit de două ori în viața mea, nu am avut curaj să-l opresc din drum, și, ca o pedeapsă, parcă, îmi ține calea. asta am simțit citind textul tau, o retrăie a unor întâmplări de viața de care mulți stau departe și, firește, nu au cum înțelege proporția inegală între trup și suflet.

viața poate fi comparată, după trăirile fiecăruia, așa cum simte că se regăsește, mai mult sau mai puțin, în amestecurile întâmplărilor hazlii, lacrimogene, etc. Monica, onorată de popasul tău în cutia mea cu ciocolată. te văd ca pe o bomboană de fată, te citesc și-ți apreciez personalitatea. mulțumesc și pentru poza postată, îmi amintește de filmul: Un cartof, doi cartofi, l-ai văzut? un film psihologic de anvergură.

dacă fericirea ar însemna doar atat! am alergat după fericire toată viața și, cand am ajuns-o din urmă, s-a speriat de mine atat de tare că a fugit...lăsandu-mă, singură, în urma ei. și eu, ca un om robust, așa cum îl găsesc pe autor în acest text, am muncit pentru familie, pentru copiii, convinsă că ceea ce fac este o parte din fericire. dar...ce este fericirea? eu, am asemuit-o unui colier așezat în jurul gatului, podoabă de preț a personalității, verticalității, etc. timpul mi-a arătat, prin trăirile lui, că fericirea mult căutată este aidoma șarpelui ce te sufocă, la fiecare mișcare, puțin cate puțin. am obosit să mai alerg după fericire, o las pe ea să mă găsească dacă vrea! cert este că sănătatea, în primul rand, este pilonul de rezistență al stării de bine pe care, ipotetic, o putem numi: fericire.

\"sunt sănătos tun
sunt un om robust
trebuie să muncesc
pentru familie pentru copii\"

așa crezi?...este o simplă părere
doamnă Malec bun venit am și zeamă de caise
scriu și eu așa cum simt ciocolății interzise

eu pictez,
am avut și expoziții
dacă vrei te conturez
în vreo două, trei poziții:))

ce plăcere să gustați din ciocolată
vă promit că este bună și v-aștept și altădată!

alătuiri de voi, dragii mei, Florin și Maria, ma bucură reușitele voastre și ma pot mândri ca eu sunt prima care a vazut, a citit cărțile voastre, într-o noapte, târziu, la Pitești. am primit autograf doar de la Florin. Maria, aștept să vii acasă, aici, în Romania și să-mi dai și autograful tău. vă doresc succes și sper să vin și eu la Agigea, nimic nu mă bucură mai mult ca reușitele semenilor. să fie într-un ceas bun și felicitări organizatorilor.

...dar ce-i liniștea? o aflăm abia după ce murim, până atunci doar credem că știm ce înseamnă

\"Iți poate părea mediocră iubirea mea, dar n-am încă
înțelepciunea de-a mă bucura în liniște de vegetațiile
ce-mi înmuguresc la glezne\"...

mi-a plăcut hanoracul aruncat în portbagajul cu pepeni, biata inimă ajunsă căptușeală:)

este o antologie, o erată cu tot dichisul! parcă văd mersul în zig-zag al trăirilor tale. un text amuzant, un fel de râsu`- plânsu`, marchează trăiri îmbrăcate în cămăși de forță, ideile curg cu multă ușurință definindu-ți sensibilitatea poetică. felicitări!