mica nostalgie

ei, e un mic trend simpatic pe aici la agonica cu fedorovna alexeevna katiușkaya anichka maya...de ce nu?
se ve epuiza subiectul și se va trece la altceva:))))

nene, nene, fiara ce esti! ori \"nostalgia mascata\" dupa limba rusa ce se studia pe vremuri volens-nolens prin scoli te-o facut sa zambesti asa, cu strungareata?:)

nene, nene...da\' oare de ce paralelismul \"bere-fara-alcool\" - \"poezii-agonice-cu-alexeeva\"?
(intrebare, desigur, retorica)

Pe când frecventam cercul de limba rusă
- Anul era o mie nouă sute cinzeci și ceva -
Luam note mari la figura impusă,
Profesoara purta rochie sac. Se chema Fedoreva.

Îmi plăcea să pun peste tot miakii zniac,
O oră întreagă mă credeam Maiakovski,
Asudam la subotnice-n șalvari largi de rusnac,
Și-un nagan de găseam, ai fi zis că sunt Troțki.

La Noiembrie 7 defilam avântat pe stil nou,
Cu cravată și stea cu micuțul Ilici,
Chiar poză aveam, de elev silitor, la panou,
Strângeam fierul vechi. Ajutam pe bătrâni, pe cei mici.

Dar anii-au trecut, precum a trecut Fedoreva
La fustițe mai strâmte și scurte pe craci,
Mi-am lăsat părul lung. Am plecat și din Deva,
Și rar, doar cu Beatles, mă-ntorc, uneori, la rusnaci.

Ghiocel

musai să fie și hazul, nu doar fiara, cu toate prietenele ei. Și-mi curg lacrimile, de râs, domnule poet, vă admir stilul (din repezeală, ieșise stiloul, a intrat la loc). Nu mai fac nici un comentariu, nu e ziua mea cea mai bună. O după-amiază fericită.

O ironie bine plasată. Probabil că și berea fără alcool are o
contribuție importantă. Moda poate fi și din cauza lipsei unor
subiecte mai adînci .

este mai bine cu fedorovna, departe de sângele, violența verbală, creierii striviți, hălcile de carne macră, tocată, etc, imagini h orror care îmi dau coșmaruri în somn. la fedorovna asta, katiușa, care or mai fi...mai pot zâmbi prin amintire și dacă ele n-ar fi existat, d-le nanu, ați mai fi scris acum despre ele? ați căzut în nostalgie și, uitați, mândrețe de text:))

Harașo, prietene. Bine plasată, bine garnisită (toate pulpele (pînă la os)), bine orientat (că doar stai cu spatele spre barul de la \"Kent\"), ce mai, viața e F.

Pentru toți comentatorii: berea fără alcool stă pe aceeași etajeră cu ciupercile (neapărat vegetariene și de la ciupercărie) și cu un anume tip de literatură. Poate n-ar fi trebuit să le amestec, iese un fel de ciulama care cade greu la stomac. Mai ales de la berea aia fără alcool care nici nu-mi place, d\'aia îmi rămîne în gît, așa cum îmi zumzăie în creieri o manea pe care o ascult din vecini.

hmm, macar de s-ar si citi ceva literatura meanwhile, nu doar pastisa.
Ma bucur ca ai tras semnalul de alarma, in maniera bonoma a lui Tartarin Tarasconezul.
PS. Or fi ei destui poetii tineri si dezinvolti, dar ei considera artificial, tot ce este inclus intr-o sfera patinata de timp....:( nu conteaza ca inseamna in continuare ceva ci doar ca e depasita si nici macar referirile care aduc cat de cat aminte de maniera acelor procedee literare uzitate de respectivele \"opere\" nu sunt tolerate.
Un neinteles de 25 de ani.

mie imi place palaria ta de jokeu literar si natasa care incepe tot cu F daca stai sa cercetezi agonia, dar nu ele fetele te-au inundat ci invers, e un fel de refugiu in podul cu ecrane dulci, cu fiare mici si butoane colorate cu care apesi niste pixeli, niste furnici de apa care iti cara constiinta de colo colo dar nimeni nu rade e chiar tragica singuratatea asta in fata sticlei de bere goala, nud.

am și eu o întrebare: Liviu, tu ai \"urca\" poemul ăsta în următorul volum? Trage aer adând în piept, numără până la 200 și abia apoi răspunde-mi. mai ales strofa a treia. ar avea loc?

Traian, Adrian - onorat de prezență și semn.
Costin, dacă ai fi fost atent ai fi observat unde am încadrat eu textul și probabil ai fi realizat că nu e destinat hîrtiei. Doar o mică parte din poeziile cuprinse în această colecție îndeplinesc din punctul meu de vedere calitatea de a vedea hîrtia. Deci, pe scurt, nu. Dar dacă m-ai fi cunoscut mai bine ți-ai fi dat seama și singur cînd glumesc și cînd sînt serios, iar agonia îmi permite ambele atitudini, de aceea îmi și place acest spațiu. Eu nu mă iau prea în serios, îmi place ironia și mai ales autoironia, dar cînd pregătesc un volum cred că am putere de discernămînt. dovadă că din cele 300 de poezii, doar puțin peste 100 au fost publicate în reviste sau volum. Sper că te-a mulțumit răspunsul meu.

Stă rusoaica maladaia
Cu bărbatul în iatac,
Iar mujicu\'-n loc de aia
Îi arată... miagkii znak.
Ea, râvnind o bucurie,
Ca să-i facă lui pe plac,
Îi mai toarnă din tărie
Pân\' arată... tveordîi znak!

P.S.Mi-a plăcut, bătrâne!

Ioane, dar și replica ta mi-a descrețit fruntea. Pe urmă m-am încruntat la loc în efortul de a citi cuvintele acelea rusești. Tu nu știi prin ce poate trece un individ relativ sănătos după o bere fără alcool. E un sentiment de golire spirituală, dar ce spun eu aici, nu poate fi transmisă starea decît liric. Și iată că astfel am răspuns și lui Adrian și oarecum lui Traian, care la 25 de ani n-a băut (și sper să n-o facă) bere fără alcool.

Cu berea fără alcool chiar m-ai dat gata, Nanule.
Apropo,

Chiar rămas cu fundul gol,
Nu consum, că nu-s năuc,
Bere fără alcool
Sau femeie de cauciuc!

Miagkii znak - semnul moale
Tveordîi znak - semnul tare

\"vai mie!
vai mie!
ce fiară eram \"
(Liviu Nanui)

Liuba cam nemultumita:
-ca aspect partea-i de fiara
pare cea de-odinioara,
doar ca-i mult mai decalita!

Măi epigramiștilor, ce-mi făcurăți? mi-e așa rușinică acum că nu știu cum o să dau ochii cu ceilalți la Agigea (unde fetele e gigea). Ioane, cred că în ultimul vers mergea mai bine \"femei\", pentru prozodie. Dar lasă că vă coc eu una, așa cum am făcut-o acum un an, parcă.