Elena Malec

Da, n-ar strica o retrospectiva a celor scrise si gîndite mai in urma cu un an si mai bine.La urma urmelor, pietrele se bucura in gînd mai ales cand sunt peruzele.Multumiri de popas.

Mai mult nu spun, fiindca ai aici o poezie rotundă, cu accentul pe poezie și rotundă.

Operezi cu o nouă concepție artistică de la un timp. Imi suna a ceva care pare din ce in ce mai bine. M-am împotmolit de \"rastignită\". Răsfrîntă, răsturnată parca ar dejuca implicația creștină.O alta piedica mi-ai pus la \"cutremur misterios\". Nu știu de ce pare facil. Inteleg perfect ideea, nu ma încîntă redarea.Poate imi spui tu...misterul cutremurului din tine.

Unde e Tedi cel de altadata?!Văd dezmembrarea de aici ca pe ceva ca pe un alt fel de exercitiu al spatiului tau stilistic, de parca ai fi iritat de o cautare a unei forme noi ție, o neputință a spusei. Trenul \"evident românesc\" îngustează spațiul ideatic, dar slavă domnului, nu, nu e o apocalipsă.E o dezmembrare citadina, nici macar postmoderna, aluzia la zebră ma duce cu gandul la un Bucuresti in care trecerile pietonale se insira ca vertebrele unui schelet tilharit de...puradei.

Ce ne spune profetul aici e cu adevarat...profetic. Fericirea e asumare.Cand ratiunea domina instinctul fricii, puteam vorbi de saltul calitativ,de la animal la om.
Cand focul prometeic e primit ca pe un factor civilizator, omenirea incepe sa-si cladeasca progresiv bunastarea, fericirea.
Cand ideile si lumina mintii nu vor mai fi temute, pedespsite, jertfite pe cruce, torturate, arse pe rug, ingropate(ci dezgropate si pretuite, vezi renasterea), abandonate, cand vom invata nu doar sa dam invatatura, ci sa si primim atunci focul prometeic va deveni focul olimpic.

luntre pe care ți-o trimite dumnezeu
în orașul de la marginea pustiei
în fiecare zi de marți
niciodată vineri

Aici te citesc cu Vechiul Testament si numirea romana a zileleor saptamanii. Ai ales varianta damnarii, un dumnezeu iudeo-crestin ce limiteaza salvarea omului, lansindu-l la drumul cunoasteri cu luntrea (in voia curentilor)intr-o zi de marti si nu vineri. Marte e planeta razboinicului, Venus a omului iubitor, a lui Isus, probabil.
De ce nu miercuri? Mercur e mesagerul zeilor, puntea comunicatiei, a pacii.
Iata eu ma intorc la voi din \"exilul autoimpus\" intr-o zi de miercuri, caci dupa multe luni, am deschis agonia miercuri si cuvantul profetului m-a luminat.

un mare pas pentru omenire începe
Tapiserie II

Apropo, pe unde ai pus tapiseria I, Virgil, ca o tot caut si nu dau de ea.

Virgil, cred ca esti pe cale de a descoperi piatra filosofala.Nu m-am putut abtine sa nu-ti transmit public aprecierea mea pentru poezia de aici.
Se pare ca America schimba doar unghiul de referinta, nu si mintea romanului adevarat.
Silvica, intoarce-te la acest demers filosofic sau de intelepciune a lui Titarenco si citeste, te rog, versurile ca pe un intreg, un sat global cu ceva speranta in el, caci il vizualizeaza poetii:
\"nebunii se așează pe marginea gropii ca la cenaclu
privesc resemnați pămîntul nimicului
jumătatea eretică sărută jumătatea păgînă
amîndouă par mîini de buda trudind în kibutz
pentru începutul lumii care nu se mai termină\"

Apoi mai trage o ocheada la finalul anticipativ, intrigant, persiflant al poeziei:
douăzecidemii de dolari cu chipul lui brâncuși
un mare pas pentru omenire începe
de dimineață cu o exorcizare făcută bine pe stomacul gol
for everything else there\'s mastercard\"

Aici as propune o viziune deschisa, anume ca poate fi si VISA. Mastercard e fain, dar ce-ar strica o optiune:Visa, Mastercard, American Express.
Nu ma lua in serios, Virgil. Eu am ramas la viziunea operei deschise si libertatii totale a formei artistice.

Apreciez interventiile voastre de bun simt.
Atunci cand am ales cariera pedagogica am crezut in educabilitate, in educatie cetatenesca, in omul fiinta sociala.
Cu timpul si evenimentele istorice traite si intelese direct, am abandonat acest punct de vedere.
Schimbarea noastra din fiinta primitiva, care prada, urla, ataca,nu e o chestiune de ordin extern, familie, societate, scoala, ci de ordin intern.
Iata mai sus liberul arbitru al lui Pico della Mirandola. As zice ca neputinta de a ne ridica deaupra nivelului primar e chiar o infirmitate. Dar sunt si cazuri cand ea e voita si accentuata printr-o indirjire in sens invers, spre bestialitate, spre subuman. A se vedea toate manifestarile istorice sub un semn sau altul camuflate: sub semnul crucii, al rasei, al \"ideii\", al \"modelului\".

Si mai amintesc aici un probverb romanesc: Fă șagă cu nebunul că sare cu toporul la bătaie.

Imi fac mea culpa in ce priveste atitudinea mea de satira si umor pe agonia.
Nu puteam sti ca cei care nu au filologia ca meserie aici sunt dispusi sa apere crezul lor( ma refer la unii frati si misionari baptisti pe care ii respect, dar nu sunt obligata sa ii urmez)sau ideile genetice, politice, sociale antisociale cu toate armele neaprobate de comunitatea literara.

Cristiana și Tudor pe viitor e bine sa stiti cu cine luptati sau pe cine cititi.
Cu prietenie si multa tristete ca inca o data a esuat pedagogia,
Elena

Știu că ți-a plăcut, mie mi-a plăcut s-o scriu, ca să zic cu o vorbă americană am avut \"hootenanny fun\" scriind-o. Aceasta carte e prima dupa Biblie în topul celor mai citite cărți ale tuturor timpurilor.
Ce nu-ți place ție la asterix și nota de subsol e o realitate istorică.
Cartea a fost ecranizată de mai multe ori, dar în deceniile amintite în nota mea acest lucru a devenit o campanie ideologică în Anglia și America fiind servită școlarilor anglo-americani.
În caz că te intersează poți consulta pe web o pagină în limba engleză ce prezintă acest aspect:
http://www.davidsemporium.co.uk/_SIXTEEN.html

Ideea de a pune nota de subsol la rețetă se vrea o indicație a faptului că ridiculizarea cărții ar avea o bază logică. Mai mult, ca gospodină, folosesc și rețete americane după care prepar unele feluri de mîncare și mai toate au un aspect comercial; mai exact dincolo de rețetă îți mai vînd și un argument pro pentru a întări valoarea sau credibilitatea ofertei.
Cum e singura mea experiență de acest fel, nu o consider altceva decît un amuzament mai mult sau mai puțin adus din condei.
Sper că ai citit cu cîtă vehemență am apărat ideea neprofanării operelor literare în acest mod.
Cartea în discuție, pe care am iubit-o în copilărie, nu cred că ar avea prea mare vină.
Pericolul, aș zice, e cum o manipulăm la nivel ideologic și pedagogic, căci de mare artă nu e vorba în \"Robinson Crusoe\".
Și nu cred ca putem nega adevărul istoric, acelă că, oral sau scris, cuvîntul manipulează la toate nivelele, politic, social, moral, religios, etc.

Cu mulțumiri pentru apreciere,
Elena

PS. Cum cu ocazia rețetei am recitit-o de pe web cu interes și sufletul la gură, am descoperit o legătură interesantă cu cel mai discutat tratat de economie politică a lui Adam Smith, publicat la doar cîția ani după cartea lui Defoe, care de fapt e primul roman în limba engleză.
Cînd voi avea suficient material și timp voi scrie un eseu pe acestă temă. Sper să-l dezbatem aici.

ce s-ar intimpla daca ai zice
\"pe o planeta clasica\" in loc
\"de o planeta clasica\".

Asta prin faptul ca ai in titlu Arta...
Si gandindu-ne ca martienii poate n-au inclinatii artistice, atunci cel atras e tot un pamantean.

Si eu am venit aici atrasa magnetic de un comentariu facut la un text despre Einstein.

Am citit o carte de popularizare a stiintei, cu ani in urma, imprumutata de la Biblioteca Americana din Bucuresti, Nigel Calder, Einstein\'s Universe 1979.
In ea se explica teoria relativitatii si lectura ei m-a inspirat la niste versuri nu stiu cit de versuri, nu stiu cit de albe, dar cu gauri negre.
Se numeste RECICLARE poezia mea, (poate o afisez aici in varianta originala)am tradus-o mai recent in engleza si am mai schimbat-o apoi asa ca a ajuns acum altceva.
In caz ca incita o astfel de prezentare la descoperirea ei, se afla pe pagina mea in engleza sub numele de THE SCIENCE LESSON.

De ce scriu aici despre mine cind e pagina lui Aristot, e de fapt intrebarea ce mi se poate pune pe drept.
Pentru ca Aristot face o afirmatie in acel comentariu cum eu n-am mai auzit.
Einstein spui a fost filosof. Interesant punct de vedere si as vrea sa citesc un eseu sau comentariu la care pot pune intrebari.
In esenta ai toata dreptatea, Einstein e tipul de savant care printr-o intuitie totalizatoare a facut drumul oricarui geniu: pornind de la concluzie a trebuit sa recreeze si ipoteza si demostratia.
E formula geniului: prima treapta e intuitia, grauntele de iluminare spontana, a doua e judecata, demersul logic.
Geniul e astfel alesul intr-o specialitate si nu cel care alege specialitatea fie ea artistica, stiintifica, filosofica, etc.
Deci sunt de acord cu afirmatia vreau demonstratia pentru cei care nu vad un caz aici.
Te invit la o dezvoltare a ideeii intr-o pagina sau eseu sau opinie personala:Einstein, de la filosof la om de stiinta sau ceva asemanator.
In caz ca nu e nimic nou sub soare, nu importa vrem sa mai auzim inca o data acest adevar.

Cu stima,
Elena

Am trecut pe la capra ta, pe fugă, nu de alta dar eram curioasă de cum arată capra vecinilor(mai exact,dacă aveți capre literare la Vancouver).
Tot ce pot spune e ca n-am găsit fabula; voi mai căuta.

Iar cît privește axioma viitoarei teme:
„Știu că sunt idiot, dar când îi văd pe alții mai proști decât mine, simt că-mi crește inima!”
am spus si eu ceva asemănător cîndva la București, cu ani în urmă.
Răspunsul a fost o perlă și ți-o dăruiesc spre contemplare: un idiot nu știe că e idiot, de aia se și cheamă așa.

Atunci a fost prima oara cînd am înțeles adîncimea acestui adevăr.
Deci atenție, nu porni de la o falsă premisă în viitoarea prelegere!

Și ar mai fi ceva. Poți fi comunist și poet(artist)în același timp. Au existat și mai există oameni simpli din medii proletare sau rurale(cei \"proști și mulși au și ei dreptul la poezie, nu?) ce s-au remarcat prin talentul și geniul artistic, au crezut în idealul unei lumi mai bune cu toată ființa lor.
Labiș a scris și simțit mult prea frumos ca să-l împroșcăm cu noroi pe motiv că a fost \"tovarăș\": pentru el era o condiție socială nu o alegere de perucă politică.

Literatura spaniolă are un poet comunist onorat și celebrat ca artist de geniu, provenit din mediul analfabet al ciobanilor de ...capre și întemnițat pentru a fi crezut în Republică, mort în carceră la numai 31 de ani.
S-ar putea să fi auzit de Miguel Hernandez;
oricum pe aeroportul Barajas din Madrid vei putea citi(ce e drept în spaniolă) o strofă din minunata sa lirică, simțire poetică veritabilă de o rară emoție artistică și umană a unui cioban comunist.

in text, penultimul vers.

passo doble
hrentuit

Multumesc,
Elena

multa dragoste si fericire.
Cu intarziere ajung la ziua ta, Silvia - bine ca s-a intamplat inainte de a pleca in vacanta - ca sa-ti pot ura putere, incredere si ani buni plini de poezie si cant de sirena sensibila si delicata asa cum e sufletul tau.

La Multi Ani,
Elena

IOana cred ca are dreptate, ce-ar fi sa pui
Zambet uimit de pareri...

mai filosofic pe zi ce trece.Aici ai atins o culme de frumos.
Iubirea, viata e doi, e multiplu. Singura e doar moartea.

saracia omului.

Unde e moralitatea textului in romanul lui Proust\"In cautarea timpoului pierdut\"? Dar e un text estetic si literar.
Textul PIZDET nu e \"condamnabil\" prin continut pentru nu are, ci prin limbaj, spui tu. Ei bine, eu nu il vad ca text estetic deloc, doar o socare a audientei la nivel de false pudori.
Hai sa lasam Ploiesti, citeste textul PIZDET si apoi mai vorbim.
Cu drag si prietenie, Elena

chiar si fara sa stiu poezia ta, am receptat poemul lui Azrail ca pe un dialog imaginar cu tine sau cu femeia de zahar din poetica ta.
De ce? Unde e spilul, iata: aha.
Un leit motiv inconfundabil ce te unicizeaza, ca sa zic asa, deci nu poti fi decat mandra de locul privilegiat ca muza si idee de plecare a unei poezii.
NU stiu care e parerea autorului, eu am spus doar cum receptez eu pe \"Aha\"

O prelucrare de folclor, dor, chin, durere, suspin, vis si zbor.
S-ar zice ca e sezonul fructelor, am mai gasit niste felii la Virgil, le-am pus deoparte, aici vin cu poala sa culeg mar, porumbel, luna, incantatia de basm si curgerea populara.
Doamne, numai in suflet poti strange atata poezie, nu cu poala!

si rodul zilei tale imi place, pe felii si chiar \"muscat in graba cu toata gura\";
lasa un gust si un must de poezie adevarata, mai aproape de esente, de scanteie, de farama de duh.

Sa fie intr-un ceas bun!

= Puristul puritan

Draga Elena,in primul rand cred ca ai vrut sa faci un catren unui \"puritan\" nu unui purist,ceea ce este cu totul altceva.Valeriu Perianu [02.Jul.04 10:59]

Confuzia creata de epigrama se datoreaza comparatiei dintre estet si profet.
Epigrama e adresata estetului care \" purifica\" arta de \"urat\" si \"vulgar\".

DEX ediția 1984.

purist,puristă, puriști, puriste - adept al purismului(tendință eronată de a elimina dintr-o limbă elementele considerate străine de structura ei)


puritan, puritană, puritani, puritane - adept al puritanismului(numele unei secte prezbiteriene engleze care își întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei, etc)