Poezie
ochi de măr
1 min lectură·
Mediu
ți-au albit cuvintele și ochiul
ca un măr înfrigurat apune
te-ai opri porumbeii te îndeamnă
un tăciune și-un cărbune spune
te visezi încoronat de stolul lor
ca o pasăre de pradă obosită
cauți brațul ridicat să te așezi
pe un ochi de măr dar nu te vezi
te înfigi cu clonțul tău de dor
în rotula lunii ceas fără secunde
ți-au albit cuvintele de fier
în tăcerea dimineților pierdute
un tăciune și-un cărbune spune
fiecare porumbel are un nume
numai brațul ridicat a lemn
e un măr înfrigurat solemn
numai luna e un ceas fără secunde
măsurând chemările plăpânde
ca un ochi închis pe jumătate
porumbel zburându-mă departe
033.150
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “ochi de măr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/78576/ochi-de-marComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
S-ar zice ca e sezonul fructelor, am mai gasit niste felii la Virgil, le-am pus deoparte, aici vin cu poala sa culeg mar, porumbel, luna, incantatia de basm si curgerea populara.
Doamne, numai in suflet poti strange atata poezie, nu cu poala!