Elena Albu

Umărul tău e o insulă fierbinte, Spre care alerg Când se tulbură apa oglinzilor. Cu degete reci, Adulmec mângâiat,

Așteptarea s-a frânt, Și-au rămas, Nemăcinate ruinele- Pietre ascuțite, Rănindu-mi palmele.

Ca niște fructe date-n pârg, Obrajii noștri peste zile curg. Un rid ni se anină-ncetișor: Unii il plâng- alții îl iau ușor. Ca fructele arome

Sprijină-ti iedera de creierul meu, Și umple-mi gandurile de magnolii. Soarbe-mi cu frunzele tale Neuronii-uter, neuronii gravizi. Ascunde-te-n craniul astfel

Se vor opri postludii in preludii. Va ninge mult și trist ca în poeme. Îmi va fi frig și cărțile vor muri. Vor încremeni sănii și cai. Colindele, vor fi prohodul

Să ne ningă cu fluturi umerii goi, Și peste purpurul îmbrățișării S-auzim coralii crescând. În noaptea asta toate mările tac, Sfiindu-se să tulbure

Șerpuire caldă de sânge, Cu jadul lucind În ochii de fiară. Se topesc zăpezile Și mi-e teamă de mere.

Un stand de cărți: Mâini rătăcind prin cuvinte. Bani inodori- plasmă murdară, Avidă de spermă de suflet. Un semn, Tulbură schimbul obscen.

Hergheliile mele aleargă prin vifor, Și eu merg desculță pe urmele lor. Curcubeele nasc O ninsoare albastră. Nu pune la ușă zăvorul...

Oraș cu străzi violet Și negre coloane, Cu ape niciodată albastre Ci verzi. Oraș fără trecători, Locuit de sentimente contrarii, Cu ploi totdeauna

Nisipul alb Răsfrânt Și-ntors De val... Răzleț De vânt, De ploi, De pas. Sălaș Cumplit,

Și farmecul ne doboară din nou: Uiți de tine și mi te dărui Jumătate rugând, jumătate poruncă. Apoi, dezmeticit, te miri de tine Și mă gonești

Viața mea s-a înminunat, Moartea mea s-a îndepărtat. Știu că dragostea mea e o umbră Ce prin timp se preumblă. Vreau

Ești o minune.Nu pot mai mult a spune despre tine! Tăcut(sau nevăzut) în taină, crești. Se umple-n timpul ăsta

Parc-am fi oprit cursul lumii în loc; Si trecerea ființei mele a-ncremenit la picioarele tale, Înfrântă de-o picurare pe corzi de

Am să mă-ntorc îmbălsămată de drumuri, Plină de răni în suflet și pe trup. Am să mă-ntorc cândva...sa te mai bucuri, Si poate n-am să

Timp, adunat în căușul palmelor, Risipește-ți clipele pe covorul de stele, Ca noi să le căutam în genunchi,

Noiembrie În pădure ploua și eu voiam Să mă pierd, să mă pierd, În hohotul meu de râs pe care Tu nu-l știai descifra.

Cred că n-ai să astepti: Ucenicia ți-i gata, O hartă să-ndrepti Drumul și roata. Uite-ți steaua plângând: