Ca niște fructe...

Sunt unii care vor faima si lauri,
Si altii ce prefera statu-n spate,
Câți cititori atâtea pareri poate,
Unde tu vezi gunoi, alții vad aur.

Pentru Claudiu Banu si pentru toti cei care n-au inteles:
Acasta poezie este o meditatie asupra conditiei umane, a imbatrinirii noastre si a efemeritatii in fata mortii a lucrurilor carora noi le acordam o asa mare importanta incat ajung axe ale vietii noastre.Nicidecum nu este o meditatie asupra valorii celor de pe site.De altfel, pentru mine poezia e un mod de exprimare, o tactica de supravietuire emotionala si mentala intr-o lume care altfel m-ar ucide cat ai clipi!Nu vreau lauri, vreau prieteni-oameni care simt si se exprima la fel ca mine.

....iar comentariul meu era o reactie aproape \"epigramista\" la finalul poeziei... Nu am zis ca m-as simti insultat, din contra. Am zambit si am enuntat un adevar. :)Frumusetea sta in ochii privitorului.
La categoria \"Claudiu Banu si toti care n-au inteles\" eu te-as include si pe tine. Asa din inertie. :p Hai ca nu musc. Nici otravitor nu sunt. Mai intep eu dar nu sunt cactus. La multi ani!
p.s. Scuze de neintelegerile provocate.

am citit poezia si comentariile si am inteles cat esti de sensibila,
nu e bine sa te superi pe o parere, ai scris o poezie interesanta dar parca acel cuvant care l-ai scris si pentru rima cu- noi- e putin iesit din farmecul celorlalte versuri.

eu iti propun sa inlocuiesti ultimul vers cu ceva de genul :
-din fructul de apoi-

Cornel, nu m-am suparat, ci m-am speriat la gandul ca vor fi fost mai multi cei care au interpretat altfel poezia mea.Cat despre cuvantul care nu-ti place, multumesc pentru sugestie, dar am mai scris pe acest site ca poezia mea reprezinta distilarea unor experiente de viata si daca am scris ,,gunoi\", e pentru ca asa am simtit.Prin indisciplina si superficialitatea lor, pe care o cultiva in cautarea placerii si a confortului, oamenii uita de latura lor spirituala.Isi amintesc de ea numai in momentul pierderii, i, la epilogul experientelor dureroase, la regretele de a fi mers prea departe pe un drum ce din start parea gresit.Si dand faptele la o parte-,,gunoiul\"- intelepciunea castigata-,,seminte\"- e parca invers proportionala cu suferinta(costul experientei).