Ela Victoria Luca

care, celei, întrebându-se, paranteză

eu aud vocea-revoltă împotriva falsității, aud și vocea-copil care se ascunde în vocea-adult, aud și împotrivirea față de iisus-neon și față de un dumnezeu-neștiutor, mai aud și scritorul-din-mintea-omului care se împotrivește banalității, care ar vrea să scrie o carte a cărților sau un roman valoros, ceva care să deschidă necondiționat ochii, aud și vocea femeii acre iubește și așteaptă iubirea necondiționată, aud și vocea cele care trece pe lângă cerșetori, pisoi, câini, lucruri, oameni șamd, încercând să găsească în ei dumnezeul-care-nu-se-arată și întrebânsu-se încă dacă aceasta e calea. e un text pe mai multe voci scris, inserția de real e reușită, ironia bine dozată, amărăciunea la fel, e un text pus la dospit, ici-colo aș fi tăiat din el. dar per ansamblu, deși recognoscibil ca stil, are nou, cel puțin față de poemele lui david, ieșirea la viață, din text în viață, din viață în text. cred că cel mai mult am apreciat pasajul final. aș fi eliminat prima paranteza cu conținut cu tot, îmi pare un adaos inutil; și în a doua paranteză îmi pare forțată alăturarea amintirii din copilărie cu scrisul pe tablă lângă acel \"trebuie să inventez ce spune dumnezeu; asta poate fiindcă mă așteptam să fie alăturat aoclo ceva deosebit, ceva original, chiar pe registrul neobișnuit, subtil sau chiar neinventat vreodată sau netrăit prea obișnuit).
Am corectat eu ce am scris mai sus în offtopic și am lăsat spre lectură largă.

Un an luminos și sper să găsești calea, cea pe care Dumnezeu știe și el cum este să...

Ela

admirația mea, Camelia, pentru capacitatea, nu atât de a desluși poeticul, ci de a descifra - întemeiat pe alchimie și psihanaliză - versuri după versuri, fără a deforma nimic din ce a fost scris. exemplificările tale au fost bine alese. știu că ai fi avut încă pagini întregi de scris, la fiecare poezie în parte. speranța mea este că, dincolo de cuvinte, insight-urile tale au fost luminoase, de viață.
mulțumesc și vouă Bogdan, Ioana, ligia, Ecaterina, că ați citit îndelung această prezentare și ați apreciat travaliul de lectură, hermeneutică și redare către noi, ceilalți, a lumilor poetice.
Nu știu să spun mai mult acum, decât că, da, niciun cuvânt din volum nu e pus la întâmplare, dar nici nu a fost nimic \"calculat/tehinicizat/programat\" pentru a fi astfel scris.


Un an frumos și plin de oameni luminoși și întâmplări bune,

Ela

vezi diacriticele lipsă: pâna, ramâne, odată etc.

Ioan, cum să știi să îți arăți setea, când ai toată marea în tine?
Marius, există un echilibru fin, subtil, între sensibilitate și rațiune, între simțiri și înțelepciune. Să reușim să îl păstrăm.
Ecaterina, fără tihnă și fără atât de multe altele asimilate doar prin a privi lumea maternă și lumile toate, nu aș fi ajuns nimic din tot ce sunt acum. Sau mi s-ar fi oprit ceasul la 14 la 21 sau la 37 de ani..

An frumos și tihnă adâncă,

Ela

Emil, ne regăsim în tot cxe am fost, iar jocul de odinioară se reflectă în felul cum trecem prin pierderi acum. Carmen, urme rămân oricum, când ești copiluț, nu simți leziunile pe suflet, dar adultul și le reamintește, iubind, cumva, și-apoi, oricum dăruim, în acleșai timp și viață și moarte, iubind. Ioana, scrâșnetul ăsta este vita, este semnul luptei, al neabdicării, al nerenunțării. Teodor, da, sunt cele trei stări, printre altele mai puțin vizibile; ultima nu e o neglijență simplă, iar ignoranța e doar aparentă. Ioana, pentru a fi în tine și în ceilalți, e necesară o forță dincolo de orice simțire; am corectat,da. Ecaterina, cel mai mult mă încântă că nu te-ai lăsat păcălită de nuanța ludică a acestei poezii, ci ai remarcat că e totul un ritual de dragoste, trecând prin dureri, în timpuri congurente; am schimbat al doilea \"trecători\", chiar dacă nu era musai; eu accentuasem cumva, dorind să spun răspicat că, deși trecătorii sunt alții, aviditatea rămâne.

Mulțumesc frumos tuturor, un an de dragoste și oameni buni vă doresc,

Ela

nu pot să nu remarc firul dur dincolo de simplitatea vie a discursului poetic și linia clar trasată în final pe inevitabilele paradoxuri existențiale: cu cât este mai mare suferința, cu atât soarele poate fi mai puternic perceput. Iar spațiile de viață pot fi paradoxale uneori față de spațiile de viețuire.
Apreciez poezia aceasta, e printre cele bune din ce am mai citit în acest decembrie.

Ela

apăi, no asta e binie știut, că nu se gată lumea (din jur) precum slana nici din amor, nici din moartea amorului, dară mata bădie, la vârsta matale, trebe că deja aflat-ai că poate să se gate lumea din lăuntruri, și-amu, zi și mata, nu-i așa că-i bai? no, avem noi ceva noroc că ici e poezie, nu viață reală, ș-atunce, iacă-te, și lumea de colo, și cea d-ici, îs preum slana, bune la casa omului, mai ales de ai o pită caldă, o cepșoară, un vinișor, un om bun și un foc iute aprins. Cam așe îți urez și eu mătăluță, să le ai pe tătie aistea în anul ce o veni și în ăilalți de mai vin. Mulțam fain, pân\' la vară, maaaaaaaai scrie eelaaa poezie, ori ce-o fi să fie,

Ela

nu știu de ce ai ales titlul acesta Ioana, nu dă bine deloc cu poezia, te cert, iată, chiar acum de sărbători. și mai ales că m-ai surprins/tensionat/intrigat cu aceste versuri care țâșnesc și străpung pânzele freatice ale cuvintelor, uimesc prin ieșirea din cocon a morții și prin intrarea în
hibernare a vibrațiilor înalte; inserția de real rupe filmul imaginarului și te face să te trezești din hipnotic, urmărind firul ideatic, mai mult decât suprapunerile de planuri/imagini.
și te invidiez pentru cum ai ales versurile despre cea mai confortabilă poziție în care să mori. așa pesemne că alegi să și trăiești, sau cel puțin așa este vorba din bătrâni: \"cum îți alegi să trăiești, așa îți alegi să și mori\".
mulțumesc pentru plăcerea lecturii.

Ela

spații după virgule. și nu postați mai mult de 2 texte pe zi, pt a se respecta spațiu d epostare în lista principală pt cât mai mulți autori

întotdeauna se pune spațiu după semnele de punctuație, deci după virgulă, în acest text

te rog mult să mă lămurești de ce la verificarea ip-urilor apar 3 conturi, din care unul este al Taniei Cozianu:
amélie = annac
annac = agrig

dacă nu aș fi văzut logându-se astăzi la amiază \"tania cozianu\", nu m-ar fi pus pe gâduri identitățile acestea. cum se face că te loghezi pe numele taniei cozianu?
pseudonimul agrig cine este?
așteptăm un răspuns din partea ta. mulțumesc

Da, inima are 2 atrii și 2 ventricule, deci pluralul e corect. Da, e o poezie la limita ontică. Da, e un reproș la rigiditatea și perfecțiuna logicii/rațiunii/intelectualizării/raționalizării și izolarea/fuga de/ascunderea/reprimarea/controlul omnipotent al trăirii/simțirii/sentimentului. Da, zăpezile letale sunt inevitabile. Da, e miraculos până și acest Dumnezeu vidat de fluidele omenești.
Un an bun și frumos să îți fie dat, fără niciun zero barat :)

Ela

este în-truparea, re-nașterea, firul invizibil al viețiimorții. eu așa am văzut. între pruncul de sânge din visul celui mort și vinul care nu vrea să treacă din \"sticlă\" în făptură. vinul nu se mai transformă în sânge. nu miracol al vieții, nu suflu, nu reînviere. etc.

Un An Luminos, ție și pruncăi.

Ela

știi, într-un oraș-ruină, dezolant nu e atât pustiul, cât oamenii pierduți, care au lăsat pe ziduri urme, resturi de suflet abia pulsânde. Mulțumesc, un nou an frumos să îți fie dat,

Ela

Mulțumesc pt semnul tău, l-am găsit acum, la multe zile după. Mă bucură că ai citit în grila \"zenobiei\", atunci când am scris era doar simplitatea dansului de lumini interioare. Un an frumos,

Ela

Zero barat e doar vidul, vidul din inimă, lăsat de infidelitățile repetate, sau absențe, sau greșeli, sau etc. Nu golul, fiindcă un gol se poate umple. Vidul e nonexistență. Semnificațiile sunt multiple. Le găsești mai ales atunci când trăiești lucrurile, intens. Mulțumesc, un an frumos,

Ela

Da, cumva ai dreptate, până și eu am mai folosit o dată acum vreun an și mai bine acea expresie, dar nu știu de ce mi se arată iar și iar, oricât încerc să \"fug\" de ea, sau de ele, de ridurile din pântec. Sper să fie așa cum spui, și anume să pot deschide alte revelări, alte orizonturi.
Un An de dragoste și oameni valoroși,

Ela

pentru gândurile voastre aici, pentru simpla grăire și pentru că, citind, v-ați rugat împreună cu mine. \"el\" poate fi Dumnezeu, un sfânt, un înger sau orice ființare dincolo de omenesc la care sufletul se închină.

Ela

Da, este un echilibru (dinamic, nu static) între simțire și rațiune această poezie, între percepții și apercepții, între timpuri interioare și timpuri exterioare. Mulțumesc.