Poezie
Psalmul Sf.Mc.Sebastian
1 min lectură·
Mediu
Arză-te-ar focul, iubito, ai gura spurcată !
Ai limba prea lungă și apucată
De geamăt prelins, pe la colțuri uscată
Umflată coptură și dulce sărată
La vârf ascuțită, tocită, mușcată,
Arză-te-ar focul,iubito, ai gura spurcată !
Cu buzele-ți moi și rotundă căscată,
De scuipi, și-apoi lingi unde-i rana crăpată,
De mesteci, de molfăi, de râgâi mirată,
De plescăi în pofte și-n carnea stricată
Arză-te-ar focul, iubito, ai gura spurcată !
Ești boală, ești leac, ești mirare și artă,
Murdară de dorinți și deșănțată
Când te scobori pe trupu-mi, caligrafiată,
Pusă pe jar și udă toată
Când pe la bărbăție îmi dai roată,
Arză-te-ar focul, iubito, ai gura spurcată !
012736
0
EL