Poezii

Cuvintele nu vin niciodată când ai nevoie de ele se împiedică se rostogolesc între inimă și glotă se înțepenesc buimace pe epigastru știu mai bine decât tine că odată rostite se materializează în

DSDrăgan Sebastian

0

1

I Intrândă în mine mă flămânzești ca o naiadă diminețile nu mai am gust de cenușă în gură cuprind zeghea libertății robiei de tine până când mă pleznești cu

DSDrăgan Sebastian

0

0

Nu te mai îmbrac demult cu verbe vorbe gesturi ai atributul conjugat pe jugulara mea și mai mult pe aortă acolo unde by-pass-ul râcâie sufletul în așchii de stop cardiac mă rupi râzândă te

DSDrăgan Sebastian

0

0

m-am umplut de tine până la refuz și nu știam dacă mai sunt eu sau tu privindu-te în oglindă lașitatea se scurgea lipicioasă printre degetele mesei ciobite n-avea loc între noi și doar

DSDrăgan Sebastian

0

0

Arză-te-ar focul, iubito, ai gura spurcată ! Ai limba prea lungă și apucată De geamăt prelins, pe la colțuri uscată Umflată coptură și dulce sărată La vârf ascuțită, tocită,

DSDrăgan Sebastian

0

1

las\'că se strânge gheara în sânge albastru de Libresse sunt la ciclu,îmi spui, sunt obosită,mă rogi, luciul sclipirii din cearcăn îți atârnă pe buze verticale pe sâni unul hăis altul

DSDrăgan Sebastian

0

0

Acolo, în geana orașului viermuind m-am născut, acolo unde plouă întotdeauna invers, din asfaltul noros înspre cerul sticlos

DSDrăgan Sebastian

0

1

EVANGHELIA după Maria din Magdala “Dar eu vă spun că ori și cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui” ( Matei 5,28 )

DSDrăgan Sebastian

0

0

Balada Te-am căpătat c-o vorbă (fi-mi-ar de râs cuvântul!) Meșteșugită bine și aruncată-n vers Că nu mă mai încape haina ce-o flutură beat vântul Și sunt prea mândru, doamnă, la mină și la

DSDrăgan Sebastian

0

0

Sonetul stricatei Ia-mi urma și strecoară-te subtil Pe sub cearceaful murdărit la colțuri În bivuacul încălzit fac țurțuri Topește-mă, de mă săruți tiptil ! Urcă încet cu buzele pe

DSDrăgan Sebastian

0

1

Cântec de sânge albastru Nu-mi trebui’ loc de veci în țintirim Am locul meu săpat cu transpirații De șapte îngeri ce-i hrănesc în rații Cu slova și cu versul meu sublim Nu

DSDrăgan Sebastian

0

1