EVANGHELIA dupa Maria din Magdala

EVANGHELIA

după Maria din Magdala

“Dar eu vă spun că ori și cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui”

( Matei 5,28 )

I

1.1.Vestea a zburat mai repede decât atunci

când se arătase Steaua magilor de la Răsărit,

luminand nașterea Împăratului Iudeilor

1.2.Toată cetatea aflase că Învățătorul venise în

casa Fariseului și se așezase la masă,

cinstindu-l

1.3.Mi-am acoperit repede fața cu un șal

să nu vadă trecătorii cum mă îneacă

lacrimile și-am fugit

1.4.Cu cinci clipe în urmă, trupul îmi fusese

întinat și batjocorit de doi saduchei.

Arginții lor îmi frigeau încă palmele când

am auzit de Rabuni și n-am pregetat:

1.5.I-am aruncat pe străzile cetății, scârbită.

Îmi simțeam inima grea cât tablele lui Moise

1.6.Se va învretnici să mă primească? Voi

îndrăzni să-L privesc? Îmi va cuprinde

inima cu dragostea Lui? Voi găsi iertarea

pentru trecut, prezent și viitor?

1.7.Am trecut de străji , zâmbindu-le păcătos,

cum păcătoase îmi erau gura,carnea, mintea

și mersul

1.8.Doar inima, doar inima-mi simțeam dogorând

precum soarele la care se închină Faraon

1.9.Þineam în mâini un vas de alabastru cu mir

mirositor și atunci L-am văzut :

1.10.mai frumos decât orice fiu al lui Avraam ,

mai luminos decât orice urmaș al lui Isaac

1.11.Am căzut la picioarele lui și-am

început să plâng fiindcă nu-mi mai

stăpâneam baierele inimii

1.12.Simon, Fariseul mă privea cu ură

1.13.Lacrimile mele însă Îi spălau picioarele

și părul meu despletit le ștergeau

1.14.I-am sărutat gleznele și degetele și

tălpile I le-am uns cu mir

1.15.Și-am rămas așa așa, până când Eli s-a ridicat

și I-a spus lui Simon : Păcatele ei, cari sunt multe,

sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă

puțin, iubește puțin

1.16.Și mi-a zis: Iertate îți sunt păcatele!

Credința ta te-a mântuit; du-te în pace !

1.17.Dar nu m-am dus. L-am urmat

până la moarte și viață. Și am continuat

să-L iubesc până dincolo de cruce

ICOS 1

Simt ceva ud, prelingându-se din nara dreaptă:

îmi curg mucii peste buzele conturate în bej,

cu oriflame sau, parcă, avon

și zău că-mi vine să mor de ciudă

Nu, nu mi s-a întins rujul

am luat marfă bună de la avocatul ăla parșiv

așa că țopăi pe tocurile cui

în pantofi Prada

mărunt-mărunt

e frig

cu toamnă măcinată

și vânt

peste ciorapii de mătase întinși

de port-jartier,

pe sub fusta strâmtă și scurtă

înlăuntru

îmi intră adânc vântul ăsta nebun și

dacă ar fi fost vară aș fi avut deja un

orgasm,

două,

așa, doar anexita îmi punctează

fremătând, până aproape de

buric

cercul de foc mă putrezește

încet

degeaba mă șterg grăbită

cu șervețelele alea parfumate

din mall

mucii îmi curg

grăbiți

împlinind legea lui Newton

înjur și blestem în gând

da’asta nu-i impresionează

deloc

se-așează mereu deasupra buzei

pendulează

și încetinesc până când

accelerata respirație-i omoară

cicatrizându-i

scot grăbită oglinda

îmi refac machiajul

pun puțin fard

puțin creion dermatograf

și-un pic mau mult suflet

un sfârc – stângul – mi se-ntărește

subit, parcă presimte ceva:

am văzut mașina aia

care încetinește ușor

e-un mercedes de culoare nessquik

cu lapte

și gustul dulce-amar după sexul oral

de mai înainte

îl amorțesc cu fumul de țigară

și-o lamă de gumă mentolată

cu care fac baloane

rotunde-rotunde

Oftez.

Cu mercedesul ăsta-i altceva

dacă oprește în dreptul meu

va fi ultima dată

sigur ultima.

Apoi voi face un duș, mă voi

spăla cuminte și bine pe dinți

și o să mă-ntorc

acasă

ca să-mi iubesc bărbatul și să-l

mântuiesc cu sufletul meu de

virgină

II

2.1. Nu m-au bătut cu pietre

Pretorienii și nu m-au alungat

de pe Via Dolorosa

2.2. Mi-am uns trupul cu ulei

adus din Egipt, mi-am stropit

fața cu apă parfumată în petale de lotus și smirnă

2.3. Mi-am pieptănat părul cu grijă, mi-am curățat

fața și mâinile ca să-l pot spăla pe Învățător pe picoare

2.4. Stătea acolo Eli, cu trupul lui frumos

ca un David, învelit în aur de cuvinte

și de soare

2.5. I-am cuprins tălpile cu mâinile

mele murdare de iubire

2.6. I-am sărutat degetele și gleznele cu buzele

mele crăpate de păcate

2.7. Am rămas așa, cu capul plecat

în țărână până când Eli și-a

zgornit ucenicii

pe toți 12

până când m-a mângâiat

pe creștet

2.8. Abia atunci am îndrăznit să

ridic ochii

2.9. Abia atunci L-am privit

cu dorința

iertării

2.10. Și da, m-am simțit violată când

Învățătorul m-a cuprins în brațe

și sânii mi s-au întărit a pofte

și buzele s-au umezit

și respirația mi-a devenit șuierătoare

2.11. Simțeam un gol în stomac

acolo, pe Via Dolorosa

2.12. Și nu l-am putut umple

decât cu dragostea Lui

III

3.1. Nimeni nu știe că m-am îndrăgostit

Matei mă privește cu ură

3.2. Petre, de câte ori mă vede, bolborosește

rugăciuni și fuge de mine ca de un îndrăcit

3.3. Luca e singurul care nu mă ignoră

și-mi spune cum să stau în rugăciune și post

3.4. Ion împarte pâinea cu mine și are grijă

să m-așeze de-a dreapta lui Eli

3.5. Mă simt bine, mai bine decât

atunci când urmam Legiunea a VII-a Germanica

prin pustiul Egiptului, la Faraon sau în Capernaum

3.6. Cu Marcu cred că mă înțeleg cel mai bine

el știe că toți 12 mă poftesc

însă numai El mă iubește

IV

4.1. Am fost în grădina Ghetsimani

când ne dădea tărcoale apusul

4.2. M-am rugat să nu-I atingă

pielea neprihănită decât de dragostea mea

4.3. Fierul ascuțit al piroanelor

și lemnul de măslin al crucii

și batjocura și răutatea

și oțetul cu sânge

și grija

4.4. dar n-a fost așa

cel care-l iubea mai mult

L-a trădat

4.5. și eu Îl trădasem de mult

Îi trădasem neprihănirea : purtam în pântec pe fiul Lui

V

ICOS 2

Sub cearceaful roșu, din mătase

îmi răcoresc coapsele înfierbântate

Stau întinsă pe spate, în patul cu baldachin

stil Ludovic al nu știu câtelea

Salteaua aurie, brodată, și-a dezvelit

un colț – e udă, pătată de lichidul

dulce al lui

Candelabrul din cristal stă fix deasupra

Pântecului meu obosit de iubire,

sticlește

Aud doar apa cum curge la duș

s-a dus să se spele

de mine

de el

de amândoi

în camera hotelului de 5 stele

cu room-service, draperii din brocart

prosoape cu monogramă, șampanie

Dom Perignon

mi-a duc aminte de Galileea

de Ierihon și de Betania

de călătoria pe Muntele Măslinilor

și de nevolnicia împlinirii mele

cu nevolnicia

apostolilor împliniți prin El

mi-e sete – gheața s-a topit în frapiera

de argint, o gură de șampanie mai lâncezește

pe fundul sticlei o beau

e caldă cum caldă îi

era sămânța ce-am degustat-o

înghițind cu poftă nebună

nu mai am prezent

de trecut nu mi-aduc aminte

viitorul e azi, aici, acum

deja e ieri

Alături dușul continuă să curgă cu apa

biciuindu-i bicepșii și pectoralii

fesele și bărbăția

nici vorbă de curățire

n-am chef să-mi trag chiloții

nu-mi pun sutienul 90 C

rămân goală

și tot goală pe dinlăuntru

mă va găsi când se va

întoarce de la duș

VI

6.1. Am fost cu El când a dat pildele

fariseilor și saducheilor și-n Cezareea lui Filip

6.2. am fost cu El în Capernaum

m-am rugat în Iudeea

m-am spălat în Iordan

botezându-mă El, Doamne

6.3. Cred că atunci când a blestemat smochinul

făr’ de rod pe mine m-a blestemat

să nu mai dea rod

de dragoste din mine pentru altul

6.4. să nu mă vindec de dragostea Lui

6.5. În Ghenezaret I-am atins poalele hainei

și mi-a spus : afară din om nu este nimic care, intrând în el,

să-l poată spurca, dar ce iese din om, aceea-l spurcă

6.6. cum să ascund Doamne, dragostea

ce iese din inima mea ?

VII

ICOS 3 –CÂNTAREA CÂNTÃRILOR

Vai! Câte mâini mi-au modelat trupul !

Câte mângâieri mi-au tocit epiderma,

Câte buze lacome și câte limbi neobosite de pofte m-au măsurat

de-a lungul și de-a latul, pe dinafară și pe dinlăuntru, de-a

curmeziș și încruciș

m-au sărutat peste tot!

Mai ai și tu loc? Găsi-vei vreun colțișor, vreun cotlon, vreo

părticică din mine imaculată?

Să fie vârful degetelor, subțiorile, tălpile sau gleznele?

Nici pomeneală,nici pomeneală

Mă și mir că mai exist!

Mă-ntreb atunci cum de mai pot sta în picioare!

Ar trebui să umblu doar jupuită de piele sau descărnată

cred că numai oasele nu mi-au fost atinse

și poate chestia aia ascunsă

căreia tu îi spui suflet

și eu îi spun simplu

iubire

VIII

8.1. De ce m-ai părăsit, Doamne? Cămașa

Ta plină de sânge o strâng la piept

8.2. Mirul meu nu Te-a vindecat. Trupul

meu păcătos nu Te-a ridicat de pe cruce

8.3. Lacrimile mele nu Þi-au stins setea

de iubire

8.4. Acum, abia acum Te simt în mine, ca o

mireasă care s-a căsătorit cu Viața

8.5. Și Te-am văzut c-ai inviat

în trup și spirit și iubire, fără

să-Þi mai pot da carnea mea și plăcerea

și dincolo de ele

să mi Te dărui toată

IX

9.1. Și-au fugit toți. Am rămas

la picioarele crucii

să-mi bat piroanele singurătății

și să mă sfârtec în 12

câte o bucată pentru

fiecare apostol

9.2. Așa m-au răspândit în lume

iubită pe furiș,

uitată, hulită, repudiată

adorată de scârbă

X

ICOS 4

Ce vrea ăsta să facă din trupul meu?

Din carne-mi stoarce plăceri

nemăsurate

Îmi înmoaie oasele de-atâtea pofte

mă topește din afară înlăuntru cu flacăra

aia rece și seacă

mă obrintește toată ca o

rană

mergândă

mă renaște

imundă pentru unii

pentru alții

fecundă

eu, pururea și veșnică fecioară

Maria din Magdala