Drăgan Sebastian

\"Ludic, hazliu, mistificat și mistificator, SEBASTIAN DRÃGAN găsește cu \"De șapte ori șapte păcate\" tonul individualizant să-și precizeze apartenența la vagabondajul minulescian și marinsorescian.

Sebastian DRÃGAN, De șapte ori șapte păcate, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2005, 84p. Cu o bună știință a întocmirii discursului liric, de multe ori cu interesante asocieri, Sebastian

Sunt conservator prin naștere? prin formație? datorită incapacității de a construi viguros zile viitoare?... De vreo două decenii am primit volume de versuri (cu autograf) cât n-am primit în toți

I Intrândă în mine mă flămânzești ca o naiadă diminețile nu mai am gust de cenușă în gură cuprind zeghea libertății robiei de tine până când mă pleznești cu

m-am umplut de tine până la refuz și nu știam dacă mai sunt eu sau tu privindu-te în oglindă lașitatea se scurgea lipicioasă printre degetele mesei ciobite n-avea loc între noi și doar

Arză-te-ar focul, iubito, ai gura spurcată ! Ai limba prea lungă și apucată De geamăt prelins, pe la colțuri uscată Umflată coptură și dulce sărată La vârf ascuțită, tocită,

las\'că se strânge gheara în sânge albastru de Libresse sunt la ciclu,îmi spui, sunt obosită,mă rogi, luciul sclipirii din cearcăn îți atârnă pe buze verticale pe sâni unul hăis altul

Acolo, în geana orașului viermuind m-am născut, acolo unde plouă întotdeauna invers, din asfaltul noros înspre cerul sticlos

EVANGHELIA după Maria din Magdala “Dar eu vă spun că ori și cine se uită la o femeie, ca s’o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui” ( Matei 5,28 )

Balada Te-am căpătat c-o vorbă (fi-mi-ar de râs cuvântul!) Meșteșugită bine și aruncată-n vers Că nu mă mai încape haina ce-o flutură beat vântul Și sunt prea mândru, doamnă, la mină și la