Poezie
sonete nebune
1 min lectură·
Mediu
Sonetul stricatei
Ia-mi urma și strecoară-te subtil
Pe sub cearceaful murdărit la colțuri
În bivuacul încălzit fac țurțuri
Topește-mă, de mă săruți tiptil !
Urcă încet cu buzele pe coapse
Agață-le apoi mai sus, între mijloc
Înghite-mă, pe lung, cum știi, ad-hoc
Pân’mă străfulgeri la vreo trei sinapse
Gura n-o odihni din du-te –vino
Și limba las-o să mă sfredelească
Fior în mădular de na-ți-o , ține-o
Pân’ la extazul ce mi-l face fleașcă!
Sonetul heruvimei
H`aină haină îmbraci
Când de dor mă dor omoplații
Și-n săruturi îți fac compilații
La rana-ntr-o rână-ntre craci !
Nu știu ce știu de la vraci
Dar văd ce știi în lumină
Mi-e sete și setea-i h`aină
Atunci când mă tulburi în draci
Las totul și totuși mă lași
Să-ți fiu sfânt, să-mi fii heruvimă
Simt dragostea mea că-i o vină
În tangoul smucit de trei pași
013269
0
FN