Poezie
Sonete Nebune
1 min lectură·
Mediu
Balada
Te-am căpătat c-o vorbă (fi-mi-ar de râs cuvântul!)
Meșteșugită bine și aruncată-n vers
Că nu mă mai încape haina ce-o flutură beat vântul
Și sunt prea mândru, doamnă, la mină și la mers!
Mi-e martor numai trupul ce ți-l aduc plocon
Pe care mi-l săruți din glezne până-n brâu
Că-s numai eu amantul, nebun și de bon ton
Pe care-l vrei, ca iapa, să te țină-n frâu!
Mi-e sete, doamnă, de sânii tăi ușchiți
Și grei ca sacii care-i car în spete
Că-s prea rotunzi în palme și lihniți
După sărutul care să-i îmbete
Mi-e foame, doamnă, de pântecu-ți cambrat
Și de sub pântecu-ți mi-e dor ca dup’o pâine
Din care vreau să mușc, că zău ar fi păcat
Firimituri să mai păstrez și mâine!
001792
0