Ela Victoria Luca

commul meu se referea la ansamblul imagine -versuri, anterior existent.
poti lasa, precizand sursa imaginii, daca o stii. daca nu, lasa macar un link la acel tablou. daca nici asta nu, pun offtopic si commurile mele, nu e bai.

alta nuanta la text, eventual un albastru marin - indigo. asa izbeste negrul acesta in raport cu imaginea. think about it.
si nu merge acel ”cum” ca vers unitar.
si parca versurile ar necesita un liant mai bun cu imaginea, ca mesaj.
la celelalte nu am lasat semn (cele alb-negru), mi-a placut ideea mult, realizarea mai merita lucrata, dar astept, astept evolutia, rabdare exista, cat marea.

Ela

Ioan, de astazi textele si comentariile tale vor intra automat, fara a mai astepta verificare editoriala.
te rog (re)citeste regulile site-ului, nu mai retrage din textele postate, pentru mentinere nivel acces si pentru o buna evolutie mai departe.
asteptam texte si comentarii tot mai bune.
succes!

Ela

dreptate ai cu acea vegetație și luxurianta ei natură, puteam fi mai în acord cu restul și, implicit, anulând complet clișeismul, dar așa m-a luat ironia sorții pe sus, că am lăsat formularea ca atare. să vedem ce-oi face din ea, din vegetație, desigur. sincer, nici mie nu îmi place cum am zis-o așa.
fiindcă în loc de luxuriantă a fost, de fapt, inițial, sufocantă.

Ela

Te rugăm să nu mai scrii cu Caps Lock comentariile și/sau textele, conf. reguli site. Mulțumesc pentru înțelegere.
Ela, editor

descifrare aproape completă de mă amuți, duar o mică imprecizie: ploaia este deja (bine așteptată mereu, de altfel) și chiar purifică, în tuate sensurile de rotire a drumurilor inter/exter, cum or fi ele. și despre acea iubire-sophos-philos vorba fiind aici, da, din aceea de nu o taie nicio patină, nu o ține-n loc niciun grilaj. șșșșt, amu un pumn de ploaie.

Ela

Ioan, un puzzle existențial încadrat de un grilaj zi-noapte-zi-noapte, uneori lipsesc esențial piese, alteori vin la locul lor, frumușel, și afară plouă solar, în-cercuind drumurile.

Alberto, apăi nu aveam cum să evit cercul ăla (multprea uzitatul și mereu bântuitorul de minți poetice și a/non/poetice. așa.), din cauză de drumuri rotitoare și adunătoare într-un punct/cord geometric în care levităm zi-noapte, ploaie-soare, fiindcă așa este pumnul de dragoste, când este, cel datorită căruia vedem dincolo de grilaje.

Mulțam vouă pentru semnulețe pe grilajul virtual,

Ela

cred că, mai mult decât aerarea discursului și planarea pe registre de feeling, este capacitatea de a vorbi despre ale sufletului fără accentuări și fără anse prea înalte sau adânci, un soi de moderare (prin rațiune, logos și alte ”instrumente”, prin care autorul reușește să ofere lectorului priviri înăuntrul (în cordul, în ”pieptul” textului), fără a se/a-l exhiba, fără patetisme și fără catharsis brut.
remarc: omul însăilat și liniștea sterilizată, chiar dacă le-ai mai utilizat cumva cu acest sens, nu cu aceste formulări, remarc și finețea/rafinamentul dezvăluirii afectelor în câmpul/spațiul poetic.
singurul prelucrabil ar fi jocul de știi / nu știu / nu știi, repetitiv în primele 3 strofe, cred că se accentuează prea mult știindul cesta, să mai lăsăm loc și descoperirilor, explorărilor etc.

Ela

semiîntuneric - pt cuvintele compuse, se păstrează î
(ex.: neîmblânzit, neîntâmplat etc.)

nu prea e ok versul cesta:
\"Să te scufunzi pentru o moarte albă în mâlul iaurtului din paharul de plastic\", mai ales mâlul iartului.

Ela

Mulțam, sunt vreo patru planuri îmbinate aici, nu doar putredul și moartea. Da, acea poezie, sau acele poezii, așteptată/e, știu, va veni o vreme pentru.

Ela

unu: eu nu aș face niciun looping, iar tupeul nu l/am suportat niciodată, nici lipsa măsurii
doi: poezia e poezie, limita e limită
trei: cred că nivelul tău de acces este îndeajuns de mare acum
patru: nu sunt adepta nici a polemicilor, nici a chaturilor
cinci: mulțumesc pentru revenire, am răspuns deja mult prea mult.

Ela

Tot respectul pentru părerea ta și, ca să nu ne plictisim prea tare, ar trebui să facem un looping probabil, pe temele preferate de cititori, că e la modă, nu?
Toate bune,

Ela

mie cel mai mult mi-o plăcut partea a doua, cea cu memorabilele, căci ele se vor ține în lanț, indiferent de diacritice (vocale și consoane, desigur, mai ales aici, pe vista, care va lăsa multe pătrățele pesemne în loc de ș/uri, ț/uri), titluri și epilogurile care nu există, precum lingura cea caare nu există, precum alte cele care nu există, adică nici poeta, poetul, poezia. Și punct, căci e la modă.

plăcut, Nanule, plăcut, mi-ai trasat zâmbet laaarg

Ela

mulțam pentru semn.
eu am tăcut, da. fiindcă acest fenomen se întâmplă mai ales în mediul virtual, chiar și în cel real. fiecare are limitele propriei conștiințe. dacă nu am intervenit, este pentru că de felul meu nu mă agăț de asemenea detalii, aștept să-și dea seama omul, chiar dacă se va întâmpla sau nu. și nici nu am un sine așa grandios încât să mă bat pe dreptul la proprietate intelectuală. chiar dacă, în viața reală, o fac, atunci când este cazul.
de ex., cu ceva luni în urmă am găsit un text al meu aproape integral (nu literar) sub semnătura altcuiva. atunci am reacționat, oho.

un singur inconvenient am referitor la copierea stilului titlurilor mele: aș fi vrut să scot un volum cu această serie de poezii. s-ar putea să renunț la idee.

mulțumesc,

ela

Mihai, e declamativ și nesuferit acest discurs, l-am urecheat și eu, dar tot așa a vrut să rămână, hai să nu-l luăm în serios (de data asta).

Marius, apăi de ce să iert, nu ai greșit cu nimic; fiecare cu iluzia iluziilor lor, fiindcă oricum toate își au rădăcinile într-una singură.

Leonard, nefiresc firescul ăsta de viață, și-apăi, cum să nu zâmbesc? Și când oi da ortu\', tot zâmbind îl dau, e pecetluit!

Mulțam vouă,

Ela

Caroline, în primul rând, citește regulile site-ului, înainte de a posta. Completează în profilul tău de autor Nume și Prenume, așa încât să fii readusă la nivel de acces 0 și textele tale să nu mai fie clasate în pagină autor. Plus: autocomentariile pe texte se trec offtopic.
Succes.

Ela, editor

da, este una din poeziile-scenă, discursul nu face decât să acompanieze crezul/convingerea/tonalitatea interioară a autorului, chiar dacă ușor pledoariant (e prima oară când inventez așa ceva, permite-mi jocul) și moralizator, tonul aici ar vrea să fie mai incisiv decât incisivii, ca o luptă echitabilă împotriva unei \"măreții\" umane devoratoare, hrăpărețe, avide.
așa cum am încheiat noaptea trrecută, închei și aici: eu sunt cu ale sufletului și înțelepciunii, chestiile astea mărunte, detalile astea care nu lasă nici măcar urme de ruj.
pe mine acel \"fecale\" nu mă deranjează, vine în linia poeziei, accentuând mizeria umană, cu atât mai mult cu cât se acordează cu finalul.
camusian poem.
recomand spre lectură.

ela

apăi, da, acolo m-am făcut ghem. gracias.

Ioan, mulțam, da, prefer turnul de piatră și scoici. Și las singurătății dreptul ei, deplin, atât cât e necesar.

Vlad, nu îmi simt versurile tandre, poate din cauza asperității zidurilor lumești.

Erica, da, sunt diferite singurătăți, dar esența lor, \"miezul\", este același.

Zamfir, dacă e frumoasă, atunci nimic nu îi poate zdrențui frumusețea. Dar oare este frumoasă? Și, dacă da, în ce sens?

Ligia, și deșertul, și grădina (sub)acvatică sunt trăite intens, uneori simultan.

Ioan, cearcănele astea prleungi și acoperitoare de insomnii indigo nu ne lasă uneori să percepem lumea așa cum îi este sensul.

Mihai, secunda care urmează Secundarului, cea care nu știi niciodată cu ce vine și din ce liniște se adapă, secunda aceea poate rămâne în loc.

Maria, nu mă pot abține uneori de la contraste sau/și de la contrarii. Aceasta s-a dorit o poezie ruptă de lume sau ruptă de mine.

Valerian, voi păstra întotdeauna spațiile tandre, indiferent ce alt fel de spații le vor înconjura.

Marius, fiecare dintre noi trăiește într-o anume singurătate, nu avem cum să evităm asta. Orice nuanță ar avea.

Mihai, fain că ai perceput acest ocru de canossa interior, el predomina tabloul.

\"Casa de poezie\" - e drept, preamultă încărcătură stilistică ici, știu bine asta. E un fel de camuflare; și, da, e un defect să mă camuflez așa, în acest gen de poetică. E asumat lucrul acesta, am uneori nevoie de asta. Sper să mă dezbar odată.

Mulțumesc tuturor,

Ela