lipsești esențial și asta este cea mai gravă absență. nedrept

interesant tu ai dat tonul la titlurile de poeme scrise asa: ceva altceva punct si inca ceva
interesanta inventie

aici in poema asta esti un pic declamativa asa cum sa spun incerci sa ne convingi ca asa este cum spui tu
deformatiune profesionala?

oricum frumos discurs

Ela, dragostea nu e niciodată o iluzie, timpul până la împlinirea ei ne face mai însetați. E adevărat că sunt lungi așteptările, dar ele îmbogățesc.
Când te întâlnești cu cineva drag după o lungă așteptare, nu mai privești în urmă zilele tăcute sau cum spui: \"resimți nedrept o tăcere de lemn de piatră de ipsos rigips\", trăiești puterea dragostei! Nu pot comenta altfel...

Ela, iartă-mă, am dat o nuanță intimă comentariului tău! Cred că... iubesc prea mult și sfaturile nu au rost. Ești minunată pentru că ai dragostea în cuvintele tale, mi-e de ajuns să le citesc!

o dihotomie pe care tu o vezi ca pe un joc la ruleta, rosu sau negru, oricum ar fi tu oricum pariezi. castigi pierzi, tot pierzi pana la urma. e o lume a absolutului cladit pe un relativ gaunos ca un os de batran. cred ca ar trebui sa mai zambesti putin. :)

Mihai, e declamativ și nesuferit acest discurs, l-am urecheat și eu, dar tot așa a vrut să rămână, hai să nu-l luăm în serios (de data asta).

Marius, apăi de ce să iert, nu ai greșit cu nimic; fiecare cu iluzia iluziilor lor, fiindcă oricum toate își au rădăcinile într-una singură.

Leonard, nefiresc firescul ăsta de viață, și-apăi, cum să nu zâmbesc? Și când oi da ortu\', tot zâmbind îl dau, e pecetluit!

Mulțam vouă,

Ela

eu aș vrea să te întreb ce părere ai despre faptul că doi dintre cei care postează în ultima vreme pe poezie.ro, adică Teodor Dume și Plopeanu Petrache, îți copiază cu nerușinare ideea de titlu?
nu mai există în acest sens nici măcar o liminară doză de bun simț?
mie mi se pare un flagrant, o chestie care nici nu mai trebuie demonstrată, dar ceea ce mă enervează și mai tare este că respectivii (și aș mai adăuga aici câteva nume înglobate într-un fel de cerc literar șaizecist) își arborează stindardul de parcă nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase
sunt sigur că ai observat lucrurile astea și datorită bunului simț care te caracterizează nu ai spus nimic
nu vreau să mă erijez în avocatul tău, dealtfel nici nu ai nevoie de asta, dar este vorba până la urmă de un principiu, și anume acela al respectului față de sine și față de cei din jur
principiu despre care cei incriminați probabil că n-au auzit
toate cele bune ție

mulțam pentru semn.
eu am tăcut, da. fiindcă acest fenomen se întâmplă mai ales în mediul virtual, chiar și în cel real. fiecare are limitele propriei conștiințe. dacă nu am intervenit, este pentru că de felul meu nu mă agăț de asemenea detalii, aștept să-și dea seama omul, chiar dacă se va întâmpla sau nu. și nici nu am un sine așa grandios încât să mă bat pe dreptul la proprietate intelectuală. chiar dacă, în viața reală, o fac, atunci când este cazul.
de ex., cu ceva luni în urmă am găsit un text al meu aproape integral (nu literar) sub semnătura altcuiva. atunci am reacționat, oho.

un singur inconvenient am referitor la copierea stilului titlurilor mele: aș fi vrut să scot un volum cu această serie de poezii. s-ar putea să renunț la idee.

mulțumesc,

ela

și de aceea vin cu următoarea precizare referitoare la \"ideea de titlu\"
când am ales să postez pe acest site (și mă bucur de alegere)încă de la prima postare numele cu care am făcut cunoștință virtual a fost Ela Victoria Luca. nu știam cine este, dar i-am urmat sfatul de a nu scrie cu majuscule un titlu.acum mă bucur că pot merge cu sfială alături (virtual vorbind)de Ela. nu am știut pănă astăzi că forma de titlu dublu aparține unei anumite persoane și este un \"delict\" folosirea acestei forme. am folosit-o și eu în mod inconștient la câteva poeme.și iată că vin în fața d-voastră cerându-vă scuze. știu că nu ajută la nimic dar nici nu am creeat un prejudiciu material sau moral nimănui. dat fiind faptul că mulți de pe acest site practică forma dublă de titlu, cum am numit-o eu.am remarcat deasemenea folosirea versului foarte lung (kilometric, zic, tot eu)de către mulți autori. dacă aceste forme de scris sunt proprietate intelectuală de ce nimeni nu face cunoscut acest lucru?. oricum e un capitol închis pentru mine și nu voi încerca nici un fel de experiment literar pentru a nu cădea în latura plagiatului, cum se sugerează.
Știu că nu oricine poate intra (și nici nu poate fi agreat) într-un anumit cerc format pe acest site. o să fac tot posibilul să nu tulbur liniștea acelor persoane.
doamna Ela,
nu știu cum să mă scuz. așa se întâmplă atunci când faci un lucru din necunoaștere...mai bine tac și sper că îmi veți accepta scuzele.
stimă și considerație,
teodor dume,

eu zic ca e cazul sa renuntati la fprmalitatile astea plicticoase si lipsite de credibilitate. Apoi nu e prima oara cand vi se atrage atentia atat dvs. cat si altor persoane vis-a-vis de problema in cauza. Echiar patetica practica aruncarii cu cenusa in cap iar toata agitatia facuta de tine e cu atat mai ridicola. apropo exista o diferenta intre noi: dvs. imi spuneti ca sunt analfabet ca nu scriu cu diacritice in comentariu iar eu va spun ca \"de asemenea\" se scrie dezlegat.

facuta de dvs. evident
sa pastram tonul

prin care razbate din adancuri o tainica, omeneasca si devoranta nevoie de iubire...iubire pe care o STIM si cu care am pierdut legatura...pentru ca nu putem tanji decat la ceea ce deja CUNOASTEM!...aici parca Ela Victoria Luca e mai adevarata ca oricand...un text foarte viu, ce mi-a placut mult...